 Are purgatoriul fundamente scripturistice?
CRITICUL: Un prieten mi-a spus că astăzi catolicii nu mai cred în purgatoriu. Mi-a fost greu să cred această afirmație, deoarece în Biserica Catolică lucrurile se mișcă încet, dar el fiind catolic m-am gândit că știe ce spune. Este oare adevărat?
CATOLICUL: Din păcate prietenul tău catolic merge mai mult pe vorbe auzite cine știe unde, decât pe o cunoaștere solidă. Biserica Catolică nu a renunțat la credința în purgatoriu deoarece purgatoriul este o dogmă de credință, sau ceea ce putem numi doctrină de fide.
CRITICUL: M-am gândit eu. Dar aici apare o problemă mare pentru mine. Biserica Catolică pretinde că urmează învățăturile Bibliei. Totuși, eu nu găsesc nici o mențiune despre purgatoriu în Scriptură.
CATOLICUL: Înainte să îți indic câteva trimiteri biblice, spune-mi cum înțelegi învățătura catolică despre purgatoriu, deoarece există adesea înțelegeri greșite.
CRITICUL: Purgatoriul este ca o a doua șansă pentru oamenii care nu au fost buni discipoli ai lui Isus în această lume. Dacă nu l-au urmat pe când trăiau, atunci pot să scape de păcate în purgatoriu și să meargă în rai. Văd purgatoriul ca o altă dovadă a dependenței catolice de operele bune ca mijloace de mântuire. Purgatoriul nu este nici rai și nici iad, ci o stare "între" în care oamenii sunt pedepsiți pentru greșelile lor făcute în timpul vieții și care nu au fost iertate.
CATOLICUL: Ceea ce înțelegi tu despre purgatoriu nu este ceea ce învață Biserica Catolică. Vei fi poate surprins să afli că Biserica face foarte puține afirmații despre ce este purgatoriul. Secțiunile din Catehismul Bisericii Catolice dedicate temei sunt foarte scurte. Cea mai importantă declarație este aceasta: "Cei care mor în harul și prietenia lui Dumnezeu dar imperfect purificați, deși sunt siguri de mântuirea veșnică, suferă după moarte o purificare ca să dobândească sfințenia necesară pentru a intra în bucuria cerului" (articolul 1030). Vezi deci, purgatoriul nu este o a doua șansă după această viață. Este doar pentru cei care "mor în harul și prietenia lui Dumnezeu".
CRITICUL: Ce înseamnă să "mori în harul și prietenia lui Dumnezeu?" La Romani 10,9 citim că dacă crezi în Domnul Isus Cristos, vei fi mântuit. Nu spune nimic despre un proces de purificare după moarte. Toată sfințenia de care avem nevoie pentru a intra în rai stă în Cristos. Dacă credem în El, vom fi mântuiți.
CATOLICUL: Expresia "a muri în harul lui Dumnezeu" este un alt fel de a spune că atunci când murim trebuie să avem credință în Cristos, după cum se spune la Romani 10,9. Dar Paul nu a intenționat ca cuvintele lui din acest text să fie scoase din context. Trebuie să interpretăm un text din Biblie în lumina întregii Biblii.
CRITICUL: Sunt de acord, dar în Biblie nu există nici un cuvânt despre purgatoriu.
CATOLICUL: Citește 1Corinteni 3,14-15: "Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar așa ca prin foc". Vezi, cuvântul latin purgatorius înseamnă purgație sau ardere prin foc. În aceste versete, Paul se referă la procesul de curățire prin care un om este mântuit deși faptele sunt distruse. Aceasta învață Biserica Catolică. O persoană care moare și are încă greșeli personale este împiedicată să intre în rai deoarece nu este complet purificată. Ea trebuie să treacă printr-o perioadă de curățire pentru a fi complet curată, pentru că nimic necurat nu intră în rai (cf. Apocalipsa 21,27).
CRITICUL: Ai spus că trebuie să interpretăm versetele Bibliei în context, dar ai lăsat afară versetul 13: "Lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua (Domnului). Pentru că în foc se descoperă, și focul însuși va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia." Vezi că vorbește despre "ziua". Aceasta este Ziua Judecății, nu starea intermediară a purgatoriului.
CATOLICUL: Desigur, nu știm cu adevărat la ce zi se referă exact Paul, așa că ar fi o decizie arbitrară să o limităm la Ziua Judecății. Bănuiesc că amândoi credem într-o judecată personală după moarte și într-o judecată generală la sfârșitul istoriei.
CRITICUL: Da, dar mi se pare mai cu sens să citesc acest verset ca referindu-se la judecata generală. Vorbește despre o zi ce aduce lucrările omului la lumină, nu despre un proces de purificare. Chiar dacă acest text s-ar referi la judecata personală, nu demonstrează că noțiunea catolică de purgatoriu ar fi adevărată.
CATOLICUL: Presupunând că textul se referă la judecata personală, ce din ideea de purgatoriu consideri că nu se regăsește în acest pasaj?
CRITICUL: Ei bine, cel mai evident este faptul că în pasaj nu se face nici o referire la rugăciunea pentru morți, care este o parte majoră a învățăturii Bisericii despre purgatoriu.
CATOLICUL: Sunt de acord că aceste versete nu menționează rugăciunea pentru morți, dar o fac în schimb alte pasaje din Biblie. Cel mai evident este 2Macabei 12,40-45. Când Iuda se roagă și oferă jertfe pentru soldații care au murit în bătălie, se spune despre gestul său că este "foarte bun și cuvios".
CRITICUL: Carte a doua a Macabeilor nu este inspirată, așa că nu poți spune că ea oferă sprijin scripturistic pentru purgatoriu.
CATOLICUL: Va trebui să discutăm cândva despre această afirmație despre Macabei, dar cel puțin pasajul indicat arată că chiar și înainte de Cristos poporul evreu recunoștea nevoia de purificare de păcate după moarte și credea că rugăciunile și jertfele celor încă vii pot să ajute la această purificare. Nu Biserica Catolică a inventat această idee.
CRITICUL: Chiar dacă nu Biserica Catolică a inventat această idee, nu înseamnă că ar fi adevărată. Noi suntem acum sub Noul Legământ, așa că multe dintre preceptele Vechii Legi, precum cele legate de alimente, nu se mai aplică. Această nevoie de purificare după moarte se poate să fie unul dintre aceste precepte.
CATOLICUL: Sunt de acord că nu putem să spunem că tot ceea ce era prezent în iudaism înainte de Cristos se poate aplica stării noastre de după Cristos. Chiar și așa, indicația din Macabei despre purificarea după moarte nu este un precept, ci o credință, așa că nu intră în aceeași categorie cu prescrierile alimentare. Mai mult, Noul Testament indică o continuitate cu această idee. De exemplu, la Matei 12,32 se spune că unii oamenii care păcătuiesc nu vor fi iertați "nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie". Aceasta sugerează că există unele păcate ce vor fi iertate în veacul ce va veni. Dacă nu există purificare după moarte, atunci acest pasaj nu prea are sens.
CRITICUL: Isus nu a vorbit despre o diferență între această viață și viața următoare; în schimb El făcea distincție între timpul Vechiului Legământ și cel al Noului Legământ.
CATOLICUL: Această interpretare nu are sens, deoarece nu se încadrează în contextul versetului. Chiar înainte de acesta, Isus a alungat demoni și a anunțat că Împărăția lui Dumnezeu a venit. El spune că Împărăția lui Dumnezeu este deja prezentă; nu ar avea prea mult sens ca El să se fi referit atunci la împărăție ca la o "vreme ce va veni".
CRITICUL: Chiar și așa, aceasta ar putea să indice simplul fapt că în momentul morții noastre suntem purificați și iertați. Încercarea menționată în 1Corinteni 3,14-15 ar putea să fie instantanee. Nu văd nici o dovadă în Biblie că sufletele s-ar afla după moarte într-o stare de existență ce nu este nici rai și nici iad.
CATOLICUL: Biserica nu exclude posibilitatea ca purgatoriul să reprezinte o purificare instantanee, dar găsim dovezi în Biblie în sprijinul ideii că sufletele există într-o anumită stare ce nu este nici rai și nici iad. Citește 1Petru 3,19-20. Aceste versete ne spun că Isus "a propovăduit și spiritelor aflate în închisoare". "Închisoarea" nu poate fi raiul, deoarece oamenii de acolo nu au nevoie să le fie predicată Evanghelia. Nu poate fi iadul, deoarece sufletele din iad nu se pot pocăi. Trebuie să fie atunci ceva diferit. După cum vezi, nu este nimic nebiblic în afirmația că cei care au murit pot să nu meargă imediat în rai sau în iad.
CRITICUL: Chiar dacă pasajele pe care le-ai citat se referă la o stare diferită de rai sau de iad, nu înseamnă automat că este vorba de purgatoriu, deoarece "spiritele în închisoare" au murit înainte ca jertfa lui Cristos să le deschidă drumul spre rai. Starea despre care se vorbește în 1Petru nu este în mod necesar cea din purgatoriu.
CATOLICUL: Este cu siguranță posibil ca starea menționată aici, adesea numită "limbul părinților", să fie o stare diferită de cea a purgatoriului, dar cel puțin am stabilit că nu există nimic contrar Scripturii în afirmația că cei care au murit se pot afla într-o stare temporară ce nu este nici rai și nici iad.
CRITICUL: Ei bine, pot înțelege de ce oamenii care au murit înainte de Cristos au fost într-o stare diferită de rai sau iad, dar ideea de purgatoriu mi se pare că este în opoziție cu iubirea lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ne iubește cu adevărat, de ce ar vrea ca noi să mergem în purgatoriu și să suferim pentru păcatele noastre?
CATOLICUL: Dimpotrivă, ideea purgatoriului, când este bine înțeleasă, este pe deplin în conformitate cu iubirea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne dorește perfecți (cf. Matei 5,48). Dacă nu suntem perfecți în momentul morții, vom fi perfecți după purgatoriu. Ne iubește prea mult pentru a ne lăsa să fim mai prejos decât ne-a creat El să fim. Purgatoriul nu indică un Dumnezeu supărat, care caută să dea pedepse creaturilor Sale, ci un Tată iubitor care ne pedepsește "spre folosul nostru, ca să ne împărtășim de sfințenia Lui" (Evrei 12,10).
Christine Pinheiro și Kenneth J. Howell
Traducere de Radu Capan
99 vizualizări |
