|
De ce creștinii catolicii nu sărbătoresc Paștele la aceeași dată cu creștinii ortodocși?
O problemă foarte controversată în sânul Bisericii creștine a fost și este încă: data serbării Paștelui. Aceasta se datorează, în primul rând, decalajului care există între Paștele catolic și Paștele ortodox, fapt care nemulțumește sau surprinde pe foarte mulți credincioși.
Pentru a lămuri acest lucru este bine să știm că cea mai veche și totodată cea mai importantă sărbătoare a creștinătății, Paștele, a fost sărbătorit încă de la începuturile creștinismului în mod diferit, existând în Biserica veche mari diferențe regionale în ceea ce privește data și modul sărbătoririi Paștelui. Aceste diferențe au dat naștere la numeroase discuții și controverse, care aveau să meargă uneori până la adevarate schisme sau rupturi între Bisericile locale, mai ales în cursul secolului al II-lea.
O uniformizare a datei Paștelui a încercat să introducă, în toată lumea creștină, primul conciliu ecumenic ținut la Niceea în anul 325. Părinții acestui sinod au hotarât cu privire la data Paștelui urmatoarele:
Paștele se va sărbători totdeauna duminica, această duminică va fi cea imediat următoare lunii pline ce urmeaza echinocțiului de primăvară. Când această duminică coincide cu Paștele iudaic, Paștele creștin se va sărbători cu o săptămână mai târziu.
Această hotărâre a devenit general valabilă atât în Biserica apuseană cât și în cea răsăriteană, fiind respectată cu rigoare în toată lumea creștină.
În secolul al XIII-lea și al XIV-lea, calendariștii apuseni și răsăriteni (ca Roger Bacon, Nichifor Gregoras, Issac Arghiros, Gheorghe Ghemist Pleton și Nicolae Cusanos) au constatat că împărțirea anului după calendarul iulian, pe care îl folosea și Biserica, era greșită. Acest calendar alcătuit de astronomul alexandrin Sosigene în anul 46 î.C., pe vremea împăratului Iuliu Cezar (pentru care a și fost numit "calendar iulian"), neglija o mică diferență de 11 minute și 15 secunde pe an, diferența cu care anul civil sau calendaristic era de fapt mai lung decât cel astronomic și cu care, deci, calendarul rămânea în urmă în fiecare an. Prin urmare, la fiecare 128 de ani, calendarul rămânea în urma celui astronomic cu o zi, iar la 384 ani cu 3 zile.
În secolul al XVI-lea, diferența dintre echinocțiul real (astronomic) de primăvară și cel ipotetic (21 martie al calendarului iulian) ajunsese la 10 zile, ceea ce făcea ca data Paștelui să se calculeze greșit. Această greșeală a calendarului iulian a fost îndreptată în Apus prin reforma "gregoriană", a calendarului realizat în timpul papei Grigore al XIII-lea, în 1582, cu concursul astronomului italian Luigi Lilio. S-au suprimat mai întâi cele zece zile cu care anul civil rămăsese în urma celui astronomic, ziua de 5 octombrie 1582 devenind 15 octombrie, aducându-se astfel echinocțiul real de primăvară la 21 martie, cum era în epoca primului conciliu ecumenic. În al doilea rând, s-a făcut un sistem de corecție a calendarului, care asigura pentru o perioadă mai mare de timp (cel putin 3400 ani) coincidența anului civil cu cel astronomic.
Îndreptarea calendarului prin reforma "gregoriană" a fost aplicată treptat în cursul secolelor XVI-XVIII de toate Bisericile și statele catolice și protestante din occident. Bisericile ortodoxe n-au acceptat însă reforma "gregoriană" din secolul al XVI-lea pentru motive de ordin confesional, socotind-o o unealtă a propagandei catolice de prozelitism, menținând mai departe calendarul iulian, care de aici înainte se va numi calendar pe stil vechi. Cu timpul, diferența dintre cele două calendare, care la sfârșitul secolului al XVI-lea era de 10 zile, a continuat să crească, încât dupa 1900 ea a ajuns să fie de 13 zile. Începând de la sfârșitul secolului trecut și până după primul război mondial, stilul nou a fost adoptat oficial în viața civilă din toate statele popoarelor ortodoxe: în Bulgaria și Rusia în 1918, în Serbia și România în 1919 și în Grecia în 1923. Atât faptul acesta cât și nevoia de uniformizare a calendarului în toate domeniile vieții publice, a făcut ca și Bisericile ortodoxe să reflecteze la îndreptarea calendarului lor bisericesc. În acest sens Congresul interortodox ținut la Constantinopol în anul 1923, a hotărât îndreptarea calendarului și în Bisericile ortodoxe, rămânând însă la latitudinea fiecărei Biserici locale autocefale momentul oportun aplicării corecției calendarului. Tot aici s-a hotărât ca data Paștelui în Biserica Ortodoxă de pretutindeni să se calculeze dupa calendarul iulian, până când toate Bisericile Ortodoxe autocefale vor adopta calendarul îndreptat, evitându-se astfel diferențele liturgice din sânul Ortodoxiei.
În urma acestui Congres, au trecut la noul calendar (cu excepția sărbătorii Paștelui) Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, Biserica Română, Bisericile din Grecia și Albania, Patriarhia Alexandriei, Patriarhia Antiohiei, Mitropolia Ortodoxă din Cehoslovacia și Biserica Ortodoxă din Finlanda și Polonia, iar Patriarhia de Ierusalim, Biserica Rusă, Biserica Sârbă și Muntele Athos au rămas la vechiul stil, adică la calendarul iulian.
Deși au rămas consecvente hotărârii primului cunciliu ecumenic, în ceea ce privește calculul pascal, între Biserica catolică și protestanți și între Biserica ortodoxă sunt și astăzi diferențe calendaristice date de decalajul dintre cele două calendare, diferențe ce vor putea fi înlaturate abia atunci când cele trei Biserici ortodoxe ramase pe stilul vechi se vor hotărî și ele să adopte calendarul îndreptat, conform datelor exacte ale științei astronomice, calendar folosit acum nu numai de tot restul lumii creștine ci și de aproape toată lumea civilizată.
Thomas Fritzgerald, director al Unității I din cadrul CEB, considera că deosebirile privind data Paștelui constituie "un scandal intern" pentru religia creștină și de aceea trebuie continuate demersurile pentru rezolvare: "Nu este deloc ușor, însă, cel puțin, există o sensibilizare în legătură cu această problemă. Este preferabil să avem o celebrare unică a Învierii Domnului, marea sărbătoare a Bisericii, sărbătoare a reconcilierii și unității, decât să avem mai multe date pentru același eveniment".
15 aprilie 2009
Pr. Adrian Blăjuță
309 vizualizări |
Sfânta Liturghie
Duminica: 09.00, 10.30, 12.00, 18.00
Sărbători de poruncă: 09.00, 10.30, 18.00
Zilnic: 07.00, 18.00
Adorație euharistică
Duminica: 17.00-18.00
Tineri: vineri - 19.00
Copii: sâmbătă - 10.00
|