O aventură de neuitat: Campus Scout - Ploscuţeni (21-25 iulie 2009)

Lupişorii şi temerarii împreună cu animatorii lor au organizat şi au participat la un campus desfăşurat în localitatea Ploscuţeni, judeţul Vrancea, în perioada 21-25 iulie 2009.

Deoarece în mintea unui cercetaş vara înseamnă campusuri, iar campusuri înseamnă distracţie, ne-am hotărât să facem un campus. Am vorbit, ne-am sfătuit şi, gata, ne-am hotarât: "perioada 21-25 iulie, campuuss!" Şi uite aşa, într-o zi de marţi, dimineaţa, vedeai cum vin în curtea biserici lupişori şi temerari dornici de plecare. Am aşezat bagajele, ne-am aşezat şi noi şi am pornit spre locul unde visele noastre aveau să se împlinească. Şi după zeci de kilometri de cântece şi ţipete am ajuns la Casa-Kolping din Ploscuţeni.

Normal, campusul a început cu o listă de reguli pe care toţi trebuiau să o respecte, iar dacă nu, bineînţeles, erau "răsplătiţi" cu o pedeapsă. Pentru acomodare am făcut câteva jocuri "de încălzire" pentru ceea ce ne aştepta pe parcusul campusului. Apoi ziua a continuat cu acomodarea, montarea corturilor, jocuri şi activităţi scout, dar toate astea duc la foame, aşa că am început: "Urlă foamea-n noi, sha la la la!!!... şi după, fiecare s-a pregătit cum a ştiut mai bine pentru primul foc din campus. Unii s-au îmbrăcat cu haine mai groase, alţii cu multă voie bună, dar important e că a ieşit o seară minunată. Fiindcă pentru a doua zi erau pregătite adevărate aventuri s-a dat stingerea.

Şi iată că soarele răsare... a doua zi vine bineînţeles cu înviorarea, micul dejun şi apoi aventurarea în necunoscut. Cercetaşii au fost împărţiţi în două patrule, sarcina lor fiind să afle cât mai multe despre sat, de împlinit câteva provocări şi, nu în ultimul rând, să se distreze. Aşa că împreună ne-am îndreptat către sat, lupişorii şi temerarii mergeau din casă în casă pentru a-şi îndeplini sarcinile, şi astfel au descoperit cât de primitori şi generoşi sunt oamenii de acolo. Ajunşi înapoi, fiindcă energie mai era, după ce am luat prânzul, îndată a început un meci de Scout-ball... şi am tot continuat cu diferite jocuri. Bună dispoziţie a fost mereu, dar şi foamea se făcea prezentă repede, aşa că am luat cina, iar apoi, cu mic cu mare, am început să pregătim focul. În jurul focului am făcut un moment spiritual unde toţi am împărtăşit ceea ce simţeam, apoi am făcut multe jocuri care ne făceau să zâmbim într-una.

Deja a venit a treia zi, iar cercetaşii aveau de demonstrat de ce sunt în stare, aşa că în urma unui concurs, o patrulă avea de respectat trei provocări. Cu câteva comentarii, cu câteva zâmbete, le-au respectat, apoi patrula pierzătoare a avut ocazia să se revanşeze. Şi fiindcă soarele bătea puternic şi era foarte cald au urmat jocuri cu apă şi bineînţeles bătaie cu apă în urma căreia nimeni nu a ramas uscat, nici măcar parintele Adi. Ne-am schimbat, ne-am aranjat şi am plecat în sat la sfânta Liturghie care a fost concelebrată de părintele Cristian Diacu şi padre Adi. După ce la sfârşitul Liturghiei părintele Adi a spus câteva cuvinte despre noi, mulţi dintre cei prezenţi ne-au sărit în ajutor, care cu roşii, care cu murături, care cu ouă, care cu pufuleţi etc., dovedind încă o dată cât de generoşi sunt cei din Ploscuţeni. După ce am făcut un "fly", am pornit din nou spre locul de cazare. Deoarece era multă bună dispoziţie, după masă am început să punem în practică jocurile copilăriei... fie că erai lupişor, temerar sau lider, am început să ne jucăm ascunselea. Timpul trecea, iar oboseala îşi spunea cuvântul, aşa că din nou s-a dat stingerea.

Şi iată că a venit şi ziua de vineri. În această zi ne aştepta un traseu cu obstacole şi indicii prin pădure şi apoi, la sfârşitul traseului ne-am gândit să facem ceva ce, cu siguranţă, nu mai făcusem niciodată: să participăm la o sfântă Liturghie în pădure. Deoarece părintele Adi şi Ciprian erau pregătiţă cu tot ce trebuie pentru sfânta Liturghie, am pus în practică dorinţa noastră. Sosind ultima seară, trebuia să avem parte de un foc cu adevărat frumos şi cu toţii am plecat după lemne... Odată întorşi, deoarece se auzea "Potol, potol, stomacul nostru e gool", am mancat şi apoi ne-am gândit să savurăm desertul într-un mod mai plăcut, aşa că a început o adevarată bătălie cu budincă!

Apoi am cântat, am dansat, am făcut jocuri în jurul focului şi a venit cel mai important moment al campusului: trecerea temerarilor la exploratori şi a lupişorilor la temerari. După acest minunat moment deja stomacul ţipa iarăşi, aşa că l-am potolit cu grătarul care era gata. Şi fiindcă un campus nu e complet fără "năzbâtiile" din ultima seara, câţiva lideri au încercat să-l facă de neuitat, aşa că dimineaţa, după ce s-au trezit, toţi au realizat că papucii lor atârnau în copaci, dar şi când au privit unii spre alti au început să ţipe văzând câte "mustăţi" şi câte "autografe" au desenate pe ei.

Deja era ultima dimineaţă când ne trezeam împreună, dar fiecare oricât de somnoros era tot mai putea zâmbi, şi când toţi credeau că s-a terminat, a început o bătaie cu făină din care nimeni nu a ramas "nefardat". După ce am făcut curăţenie şi am adunat toate bagajele... am plecat spre casă. Ajunşi la parohie, puteai vedea cum toţi erau obosiţi... totuşi au mai putut să ofere un zâmbet pentru poza de grup... şi puteai să-i auzi pe scoutişti spunând: "A fost suuuupeeeerrr! O experienţă minunată!... O aventură de neuitat!"

Mai multe imagini puteţi vedea în albumul foto.

Bianca Antoche

302 vizualizări

© 2009 - 2010: Parohia Romano-Catolică "Fericitul Ieremia" Bacău
Str. Digu Bârnat, 4, 600349-Bacău; tel. 0234/577471; e-mail: pfibacau@gmail.com