Istoricul parohiei

Situatã în partea de nord a oraşului Bacãu, la ieşirea spre Piatra Neamţ, în vecinãtatea Drumului Naţional 15, lângã malul drept al digului ce mãrgineşte gârla Bârnat, noua parohie s-a nãscut dintr-o necesitate pastoralã ce era simţitã de mult timp în oraşul Bacãu, dar care nu a putut prinde viaţã mai repede datoritã regimului comunist. Imediat dupã revoluţia din decembrie 1989 s-au înaintat diferite cereri şi propuneri din partea credincioşilor cãtre decanatul de Bacãu, iar apoi din partea decanatului de Bacãu cãtre episcopia de Iaşi pentru constituirea a douã parohii în oraşul Bacãu.

Astfel, în anul 1991 se punea piatra de temelie pentru douã bisericii noi. Dupã începerea construcţiilor, la 14 septembrie 1993 a fost constituitã parohia "Sfânta Cruce", iar paroh a fost numit pãrintele Gheorghe Farcaş, iar la mai puţin de o lunã, mai exact la 19 septembrie 1993 a fost constituitã parohia "Fericitul Ieremia Valahul", iar paroh a fost numit pãrintele Viorel Ababei.

Proiectul noii construcţii desemna dimensiunile viitoarei biserici la: 70 de metri lungime, 42 de metri lãţime, 40 de metri înãlţime în interior şi 69 de metri înãlţimea turnului. În privinţa dimensiunilor proiectul a rãmas neschimbat, însã s-au fãcut unele modificãri la proiectul iniţial fãcut pentru interior şi exterior, cum ar fi: forma turnului, ornamentarea prezbiteriului etc.

La 11 februarie 1991, parohul şi decanul de Bacãu, pr. ªtefan Erdeş a solicitat conducerii Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi înfiinţarea unei noi parohii în partea de Nord a oraşului Bacãu. Motivele invocate ţineau de distanţa mare faţã de biserica "Sf. Nicolae", pe care credincioşii din acea zonã a oraşului trebuiau sã o parcurgã (cca. 4.000 de credincioşi din 1.250 de familii), lipsa mijloacelor de transport în zilele de duminicã, imposibilitatea celor în vârstã şi a copiilor de a participa la Liturghii din cauza distanţei. In sfârşit, un alt motiv era legat de faptul cã se aflau în curs lucrãrile de construcţie a unei biserici în partea de Nord a oraşului.

La l martie 1991, episcopul Petru Gherghel a emis decretul privind înfiinţarea Centrului parohial "Fericitul Ieremia Valahul".

Pãrintele Isidor Dâscã, decan de Bacãu şi fost paroh la "Fericitul Ieremia", noteazã urmãtoarele date cu privire la istoricul construirii bisericii:

Dupã cãderea regimului comunist-ateu, pentru o pastoraţie cât mai eficientã a credincioşilor din Bacãu, s-a hotãrât construirea unei biserici în partea de Nord a oraşului, unde locuiau un numãr de aproximativ 4000 de credincioşi din 1250 de familii. Astfel, la data de 17 septembrie 1990, s-a trasat locul viitoarei biserici şi au început lucrãrile la fundaţie, dupã un proiect al arhitectului Gheorghe Nistor şi al inginerului Costel Grapã. Lucrãrile au fost coordonate de pr. decan ªtefan Erdeş. Pânã în 1993 s-au turnat fundaţiile şi subsolul şi s-a construit casa parohialã. La data de 8 mai 1992 s-a celebrat primul hram al bisericii, iar la 29 iunie 1993 a avut loc o sfântã Liturghie pontificalã la care au fost sfinţiţi preoţi. A predicat Excelenţa Sa Ioan Robu, arhiepiscop de Bucureşti.

Din anul 1993 pânã în luna mai 1999, lucrãrile au fost coordonate de primul paroh al acestei parohii noi, pr. Viorel Ababei, când s-au realizat o parte dintre stâlpii de susţinere, corul şi o parte din bolta de deasupra altarului. Din luna mai 1999 lucrãrile au fost preluate de noul paroh, pr. Isidor Dâscã. Au fost aduşi doi arhitecţi noi - arhitect Rozela Burnea Georgescu şi arhitect Viorel Dorneanu. Între anii 1999-2000 s-au terminat bolta bisericii şi coloanele, şi s-au confecţionat de cãtre credincioşi 40.000 de bolţari pentru zidãrie. Între anii 2000-2001 s-au construit turnul şi zidurile bisericii, între anii 2002-2003 s-au fãcut tencuielile, încãlzirea în pardosealã, pardoseala din gresie-granit. Între anii 2003-2005 s-au fãcut bãncile şi mobilierul bisericii şi s-a lucrat la finisãrile interioare dupã un proiect al arhitectului Mihai Maica şi o parte din vitralii, precum şi candelabrele. De asemenea, s-au instalat trei clopote automate: unul de 500 kg, al doilea de 350 kg şi al treilea de 130 kg, realizate de firma S.A.I.E. din Striano - Italia, şi staţia de amplificare, realizatã de firma G.D.L. Elettronica din Pozzuoli - Italia.

La data de 6 august 2005 a fost sfinţitã biserica şi consacrat altarul de cãtre Excelenţa Sa Mons. Petru Gherghel, episcop de Iaşi, Excelenţa Sa Mons. Aurel Percã, episcop auxiliar de Iaşi, şi Excelenţa Sa Mons. Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea. Au participat 140 de preoţi şi autoritãţi locale şi un numãr impresionant de credincioşi din Bacãu şi comunitãţile vecine. La piciorul altarului au fost depuse moaştele fericitului Ieremia Valahul.

Biserica are urmãtoarele dimensiuni: lungimea de 75 m, lãţimea de 30 m, înãlţimea cupolei centrale 19 m, iar înãlţimea turnului pânã la vârful crucii de 67 m. Biserica este construitã în stilul roman.

Ori de câte ori se ridicã un lãcaş de cult se urmãreşte şi aspectul estetic, pentru ca oricine intrã aici sã se poatã reculege în liniştea sufletului şi sã-1 întâlneascã pe Dumnezeu în casa sa, însã mai important este ca edificiul, acest spaţiu limitat, prin îmbinarea elementelor arhitecturale, sã exprime dimensiunile eternitãţii, zidurile sã favorizeze prin ele însele teofania, marea manifestare a lui Dumnezeu venit sã locuiascã pe pãmântul oamenilor. Cine intrã în biserica "Fericitul Ieremia" va fi surprins de somptuozitatea edificiului, grandoarea coloanelor ce amintesc de vechile temple romane, luminozitatea vitraliilor filtrând lumina diafanã a soarelui vestitor al dumnezeirii, toate realizând ruptura de nivel dintre spaţiul amorf, nesemnificativ, şi spaţiul plin de prezenţa lui Dumnezeu.

Coloanele laterale, care strãjuiesc navata principalã şi o diferenţiazã de cele douã navate secundare, fiind placate cu marmurã în partea de jos şi având capitelurile specifice stilului roman, susţin parcã densitatea spaţiului prea-plin de dumnezeire şi conduc treptat atenţia privitorului spre centrul unde se împlineşte revelaţia. Vitraliile, îmbinând perfect sticla arsã şi pictura pe sticlã, reprezintã în partea inferioarã prefigurarea în Vechiul Testament a momentelor celor mai semnificative din viaţa Celui celebrat în sfântul lãcaş, momente prezentate în partea superioarã a ferestrelor. Demarcat de un ansamblu de trepte placate cu granit, prezbiteriul, adie locul unde este situatã masa altarului şi tabernacolul, locul prezenţei reale a lui Cristos în sfântul locaş. Acesta surprinde prin contrastul dintre eleganţa lucrãrii şi greutatea simbolurilor.

Mişcarea permanentã, realizatã prin razele care coboarã revãrsându-se spre sfântul Altar şi douã mâini ce se înalţã, explicã arhitectural taina celebratã: Dumnezeu care coboarã în timpul sfintei Jertfe şi omul care, în mod deosebit la aceeaşi jertfã, se înalţã spre Dumnezeu, cele douã mişcãri, descendentã şi ascendentã, având în centru sfânta Cruce, pe care Cristos este rãstignit, mai mult glorificat decât în agonie, Crucea fiind, de fapt, punctul de articulare dintre om şi Dumnezeu.

Tabernacolul, turnat în Italia, în stil la limita barocului, are turnat în bronz simbolul sfintei Euharistii: spicele de grâu şi strugurii. Deasupra se remarcã mozaicul ce-1 reprezintã pe patronul bisericii: Fericitul Ieremia, pânã acum singurul român ridicat la cinstea altarelor, este prezentat parcã în mişcare, cãzând şi ridicându-se, îngenunchind exact pe tabernacol, Taina care 1-a înãlţat, Taina care 1-a apropiat de "Doamna sa" şi, prin ea, de Dumnezeu.

Aceasta este biserica "Fericitul Ieremia", casa lui Dumnezeu şi, pentru oricine doreşte, propria casã.

Data aleasã pentru consacrarea altarului şi sfinţirea bisericii nu este întâmplãtoare: este ziua în care celebrãm sãrbãtoarea "Schimbãrii la faţã a Domnului nostru Isus Cristos", în plin an Euharistic. Astfel, momentul are o însemnãtate aparte: Biserica, fiind semnul prezenţei Domnului înviat în mijlocul comunitãţii sale, spaţiul în care se celebreazã sfânta Jertfã a Euharistiei, sfinţitã în aceastã zi, este o adevãratã schimbare la faţã a Domnului prezent în mijlocul credincioşilor sãi, o nouã şi mai profundã luare de conştiinţã a Trupului Mistic al lui Cristos prin Euharistie: comunitatea sã se schimbe, adicã sã-şi reevalueze identitatea sa în lumina momentului celebrat (...).

La construcţia bisericii şi în pãstorirea credincioşilor au colaborat preoţii vicari: pr. Marcelin Rediu, pr. Cristian Farcaş, pr. Andrei Coceangã, pr. Eduard Farcaş şi pr. Claudiu-Gabriel lanuş".

(cf. DÃNUŢ DOBOŞ (coord.), Catolicii din Moldova, Sapientia, Iaşi 2007, p. 212-215)

© 2017 Parohia Romano-Catolică "Fericitul Ieremia" Bacău
Str. Digu Bîrnat, 4, 600349-Bacău; tel. 0234/577471; e-mail: pfibacau@gmail.com