Istoricul parohiei

Situată în partea de nord a oraşului Bacău, la ieşirea spre Piatra Neamţ, în vecinătatea Drumului Naţional 15, lângă malul drept al digului ce mărgineşte gârla Bârnat, noua parohie s-a născut dintr-o necesitate pastorală ce era simţită de mult timp în oraşul Bacău, dar care nu a putut prinde viaţă mai repede datorită regimului comunist. Imediat după revoluţia din decembrie 1989 s-au înaintat diferite cereri şi propuneri din partea credincioşilor către decanatul de Bacău, iar apoi din partea decanatului de Bacău către episcopia de Iaşi pentru constituirea a două parohii în oraşul Bacău.

Astfel, în anul 1991 se punea piatra de temelie pentru două bisericii noi. După începerea construcţiilor, la 14 septembrie 1993 a fost constituită parohia "Sfânta Cruce", iar paroh a fost numit părintele Gheorghe Farcaş, iar la mai puţin de o lună, mai exact la 19 septembrie 1993 a fost constituită parohia "Fericitul Ieremia Valahul", iar paroh a fost numit părintele Viorel Ababei.

Proiectul noii construcţii desemna dimensiunile viitoarei biserici la: 70 de metri lungime, 42 de metri lăţime, 40 de metri înălţime în interior şi 69 de metri înălţimea turnului. În privinţa dimensiunilor proiectul a rămas neschimbat, însă s-au făcut unele modificări la proiectul iniţial făcut pentru interior şi exterior, cum ar fi: forma turnului, ornamentarea prezbiteriului etc.

La 11 februarie 1991, parohul şi decanul de Bacău, pr. Ştefan Erdeş a solicitat conducerii Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi înfiinţarea unei noi parohii în partea de Nord a oraşului Bacău. Motivele invocate ţineau de distanţa mare faţă de biserica "Sf. Nicolae", pe care credincioşii din acea zonă a oraşului trebuiau să o parcurgă (cca. 4.000 de credincioşi din 1.250 de familii), lipsa mijloacelor de transport în zilele de duminică, imposibilitatea celor în vârstă şi a copiilor de a participa la Liturghii din cauza distanţei. In sfârşit, un alt motiv era legat de faptul că se aflau în curs lucrările de construcţie a unei biserici în partea de Nord a oraşului.

La l martie 1991, episcopul Petru Gherghel a emis decretul privind înfiinţarea Centrului parohial "Fericitul Ieremia Valahul".

Părintele Isidor Dâscă, decan de Bacău şi fost paroh la "Fericitul Ieremia", notează următoarele date cu privire la istoricul construirii bisericii:

După căderea regimului comunist-ateu, pentru o pastoraţie cât mai eficientă a credincioşilor din Bacău, s-a hotărât construirea unei biserici în partea de Nord a oraşului, unde locuiau un număr de aproximativ 4000 de credincioşi din 1250 de familii. Astfel, la data de 17 septembrie 1990, s-a trasat locul viitoarei biserici şi au început lucrările la fundaţie, după un proiect al arhitectului Gheorghe Nistor şi al inginerului Costel Grapă. Lucrările au fost coordonate de pr. decan Ştefan Erdeş. Până în 1993 s-au turnat fundaţiile şi subsolul şi s-a construit casa parohială. La data de 8 mai 1992 s-a celebrat primul hram al bisericii, iar la 29 iunie 1993 a avut loc o sfântă Liturghie pontificală la care au fost sfinţiţi preoţi. A predicat Excelenţa Sa Ioan Robu, arhiepiscop de Bucureşti.

Din anul 1993 până în luna mai 1999, lucrările au fost coordonate de primul paroh al acestei parohii noi, pr. Viorel Ababei, când s-au realizat o parte dintre stâlpii de susţinere, corul şi o parte din bolta de deasupra altarului. Din luna mai 1999 lucrările au fost preluate de noul paroh, pr. Isidor Dâscă. Au fost aduşi doi arhitecţi noi - arhitect Rozela Burnea Georgescu şi arhitect Viorel Dorneanu. Între anii 1999-2000 s-au terminat bolta bisericii şi coloanele, şi s-au confecţionat de către credincioşi 40.000 de bolţari pentru zidărie. Între anii 2000-2001 s-au construit turnul şi zidurile bisericii, între anii 2002-2003 s-au făcut tencuielile, încălzirea în pardoseală, pardoseala din gresie-granit. Între anii 2003-2005 s-au făcut băncile şi mobilierul bisericii şi s-a lucrat la finisările interioare după un proiect al arhitectului Mihai Maica şi o parte din vitralii, precum şi candelabrele. De asemenea, s-au instalat trei clopote automate: unul de 500 kg, al doilea de 350 kg şi al treilea de 130 kg, realizate de firma S.A.I.E. din Striano - Italia, şi staţia de amplificare, realizată de firma G.D.L. Elettronica din Pozzuoli - Italia.

La data de 6 august 2005 a fost sfinţită biserica şi consacrat altarul de către Excelenţa Sa Mons. Petru Gherghel, episcop de Iaşi, Excelenţa Sa Mons. Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, şi Excelenţa Sa Mons. Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea. Au participat 140 de preoţi şi autorităţi locale şi un număr impresionant de credincioşi din Bacău şi comunităţile vecine. La piciorul altarului au fost depuse moaştele fericitului Ieremia Valahul.

Biserica are următoarele dimensiuni: lungimea de 75 m, lăţimea de 30 m, înălţimea cupolei centrale 19 m, iar înălţimea turnului până la vârful crucii de 67 m. Biserica este construită în stilul roman.

Ori de câte ori se ridică un lăcaş de cult se urmăreşte şi aspectul estetic, pentru ca oricine intră aici să se poată reculege în liniştea sufletului şi să-1 întâlnească pe Dumnezeu în casa sa, însă mai important este ca edificiul, acest spaţiu limitat, prin îmbinarea elementelor arhitecturale, să exprime dimensiunile eternităţii, zidurile să favorizeze prin ele însele teofania, marea manifestare a lui Dumnezeu venit să locuiască pe pământul oamenilor. Cine intră în biserica "Fericitul Ieremia" va fi surprins de somptuozitatea edificiului, grandoarea coloanelor ce amintesc de vechile temple romane, luminozitatea vitraliilor filtrând lumina diafană a soarelui vestitor al dumnezeirii, toate realizând ruptura de nivel dintre spaţiul amorf, nesemnificativ, şi spaţiul plin de prezenţa lui Dumnezeu.

Coloanele laterale, care străjuiesc navata principală şi o diferenţiază de cele două navate secundare, fiind placate cu marmură în partea de jos şi având capitelurile specifice stilului roman, susţin parcă densitatea spaţiului prea-plin de dumnezeire şi conduc treptat atenţia privitorului spre centrul unde se împlineşte revelaţia. Vitraliile, îmbinând perfect sticla arsă şi pictura pe sticlă, reprezintă în partea inferioară prefigurarea în Vechiul Testament a momentelor celor mai semnificative din viaţa Celui celebrat în sfântul lăcaş, momente prezentate în partea superioară a ferestrelor. Demarcat de un ansamblu de trepte placate cu granit, prezbiteriul, adie locul unde este situată masa altarului şi tabernacolul, locul prezenţei reale a lui Cristos în sfântul locaş. Acesta surprinde prin contrastul dintre eleganţa lucrării şi greutatea simbolurilor.

Mişcarea permanentă, realizată prin razele care coboară revărsându-se spre sfântul Altar şi două mâini ce se înalţă, explică arhitectural taina celebrată: Dumnezeu care coboară în timpul sfintei Jertfe şi omul care, în mod deosebit la aceeaşi jertfă, se înalţă spre Dumnezeu, cele două mişcări, descendentă şi ascendentă, având în centru sfânta Cruce, pe care Cristos este răstignit, mai mult glorificat decât în agonie, Crucea fiind, de fapt, punctul de articulare dintre om şi Dumnezeu.

Tabernacolul, turnat în Italia, în stil la limita barocului, are turnat în bronz simbolul sfintei Euharistii: spicele de grâu şi strugurii. Deasupra se remarcă mozaicul ce-1 reprezintă pe patronul bisericii: Fericitul Ieremia, până acum singurul român ridicat la cinstea altarelor, este prezentat parcă în mişcare, căzând şi ridicându-se, îngenunchind exact pe tabernacol, Taina care 1-a înălţat, Taina care 1-a apropiat de "Doamna sa" şi, prin ea, de Dumnezeu.

Aceasta este biserica "Fericitul Ieremia", casa lui Dumnezeu şi, pentru oricine doreşte, propria casă.

Data aleasă pentru consacrarea altarului şi sfinţirea bisericii nu este întâmplătoare: este ziua în care celebrăm sărbătoarea "Schimbării la faţă a Domnului nostru Isus Cristos", în plin an Euharistic. Astfel, momentul are o însemnătate aparte: Biserica, fiind semnul prezenţei Domnului înviat în mijlocul comunităţii sale, spaţiul în care se celebrează sfânta Jertfă a Euharistiei, sfinţită în această zi, este o adevărată schimbare la faţă a Domnului prezent în mijlocul credincioşilor săi, o nouă şi mai profundă luare de conştiinţă a Trupului Mistic al lui Cristos prin Euharistie: comunitatea să se schimbe, adică să-şi reevalueze identitatea sa în lumina momentului celebrat (...).

La construcţia bisericii şi în păstorirea credincioşilor au colaborat preoţii vicari: pr. Marcelin Rediu, pr. Cristian Farcaş, pr. Andrei Coceangă, pr. Eduard Farcaş şi pr. Claudiu-Gabriel lanuş".

(cf. DĂNUŢ DOBOş (coord.), Catolicii din Moldova, Sapientia, Iaşi 2007, p. 212-215)

© 2009 - Parohia Romano-Catolică "Fericitul Ieremia" Bacău
Str. Digu Bârnat, 4, 600349-Bacău; tel. 0234/577471; e-mail: pfibacau@gmail.com