Bisericile în inima...oraşului!

Cãlãtorului spre Bacãu, fie de la Roman, fie de la Oneşti, odatã ajuns pe sprânceana dealurilor ce strãjuiesc întinsul şes al Bistriței, de o parte şi de alta, i se deschide panorama cu aglomerația clãdirilor specifice oraşelor muncitoreşti sau dormitor. De la sud la nord țâşnesc printre aceste clãdiri trei turnuri de bisericã uşor de vãzut de departe: "Sf. Cruce", "Ss. Petru şi Paul" (în centru) şi "Fericitul Ieremia" pe drumul Buhuşului. Îmi place sã remarc acest lucru, pentru cã odinioarã în fața micuței biserici catolice "Sf. Nicolae" (era singura în oraş pentru peste 20000 de practicanți) i s-a construit în regimul trecut, un bloc de opt etaje, iar în fața bisericii, pentru a nu mai fi vãzutã, s-a supraînãlțat blocul cu încã patru etaje. Și-mi mai place o considerație ce se potriveşte, o micã bisericuțã odinioarã Dumnezeului Unic şi trei biserici mãrețe Dumnezeului Unic şi Întreit.

Spuneți celor tineri şi nou veniți în ce condiții ați participat la Sfânta Liturghie! Câțiva ca sardelele în bisericã, iar restul afarã în jurul bisericii. Fie iarnã cu ger şi ninsoare, fie vreme ploiaoasã, fie varã sub soare şi cãldurã dogoritoare, familia catolicã era tot mai numeroasã! Sfânta Liturghie celebratã afarã sub cerul liber, fãrã voie, chiar cu amenințãtoare oprelişti, era o rezolvare doar pentru timpul favorabil. Este istoria pe care au trait-o şi fãurit-o aceşti creştini. Cele trei biserici au rezolvat necazuri ce i-au repus pe credincioşi la demnitatea lor - o meritau din plin.

Acelaşi cãlãtor, dacã se îndreaptã spre Buhuşi-Piatra Neamț, sãtul de aglomerația de clãdiri, de circulația anevoioasã, dar şi de gropile din asfalt ce dau personalitate strãzii Ștefan cel Mare, ajunge la Podul cu lanțuri şi printr-un luminiş pe stânga privirea îi este atrasã de biserica "Fericitul Ieremia" şi, mai nou, ea îşi prezintã identitatea pe frontispiciu. Un amplu mozaic auriu cu figura centralã a fericitului cãlugãr Ieremia şi un medalion al Maicii Domnului cu pruncul în brațe în partea superioarã stângã, iar pe arcadã cu mari caractere, numele bisericii. Intrând în bisericã eşti copleşit de mãrimea interiorului, a celor 16 imense geamuri (fiecare de 20 de m2) cu vitralii viu colorate, reprezentând scene din Vechiul şi Noul Testament. O carte deschisã a istoriei mântuirii. Deasupra altarului troneazã imaginea votivã a patronului acestui lãcaş de cult, Fericitul Ieremia, şi crucea imensã cu Cristos atârnând ca odinioarã pe Calvar.

Sobrietatea acestui binecuvântat spațiu ne invitã la meditație, la aprofundarea misterelor credinței. Dupã un moment de rugãciune, ieşind ne oprim şi privim din nou imaginea şi compoziția de la intrare. Nu este chiar la fel cu cea de la altar. În bisericã Ieremia priveşte la nord unde o vede pe Maica Domnului înconjuratã de îngeri într-un nor luminos. Afarã Ieremia priveşte spre sud, iar Sfânta Fecioarã este deasupra, înconjuratã de îngeri, într-un nor luminos, dar limitat de hotarele tare asemãnãtoare cu ale țãrii noastre.

Sfânta Fecioarã, mamã cu dumnezeiescul prunc în brațe, în mijlocul României! Vã mai amintiți de cuvintele Sfântului Pãrinte Ioan Paul al II-lea din 1999 în vizitã la noi: "România este Grãdina Maicii Domnului!", grãdinã care meritã îngrijitã, lucratã şi respectatã! Fericitul Ieremia privind spre sud, îndemnat şi încurajat de mama sa care i-a sãdit dragostea fațã de Maica lui Dumnezeu şi a noastrã, a plecat spre țara unde era papa şi unde erau sfinții şi se putea sfinți şi el. Viața lui ne spune cã a reuşit. Dupã secole sfințenia vieții lui, eroismul virtuților, au fãcut din modestul frate capucin de la Neapole (Italia), Fericitul moldovean (Baia - Fãlticeni) ridicat la cinstea altarelor. Tocmai la altar îl vedem cu fața spre nord şi imaginea Maicii Domnului, viziunea în aceeaşi direcție. S-a voit ceva, este vreun sens, semnificație a acestor poziții? Ieremia de afarã, privind spre sud înflãcãrat de dragostea nemãrginitã pentru Maica Sfântã vrea sã se sfințeascã şi pleacã în pribegie. Ieremia din bisericã, de la altar, privind spre nord, unde are aceeaşi viziune, se întoarce dupã aproape cinci veacuri în România, în pãmântul Moldovei care l-a zãmislit, pentru a-şi gãsi odihna veşnicã în sanctuarul din Oneşti al frațior capucini, închinat "Fericitului Ieremia". Plecat sã se sfințeascã, întors pentru a ne ajuta sã ne sfințim, biserica "Fericitul Ieremia" din oraşul Bacãu, vrea sã fie nu numai în inima oraşului, dar mai ales în inima noastrã.

Aceastã lucrare închinatã lui Dumnezeu Unul şi Întreit stã ca mãrturie nu numai a credinței celui ce-i este patron, Fericitul Ieremia, ci şi a creştinilor acestei minunate comunitãți care au ridicat-o cu atât entuziasm şi nenumãrate jertfe. Ea vorbeşte azi şi va vorbi generațiilor viitoare despre "faptele minunate ale Domnului" din acest colț de lume.

Fie ca sãrbãtoarea Învierii Domnului din acest an necãjit, sã ne dea curajul, tãria şi puterea de a depãşi, împreunã cu Cel victorios asupra rãului şi a morții, sãrãcia, descurajarea şi mai ales resemnarea.

Tuturor Sãrbãtori fericite şi un Paşte aducãtor numai de bucurii şi împliniri!

Cristos a înviat!

Pr. paroh, Dumitru Gabor

Breviar Online

© 2017 Parohia Romano-Catolică "Fericitul Ieremia" Bacău
Str. Digu Bîrnat, 4, 600349-Bacău; tel. 0234/577471; e-mail: pfibacau@gmail.com