Eu, mã rog? Tu, te rogi? Noi, când ne mai rugãm?

Acestea ar fi întrebãrile, la care rãspunsurile se lasã mai greu de aflat.

Astãzi fiind hramul parohiei noastre, m-am gândit cã ar fi potrivit postarea unui articol despre rugãciune, pentru cã Fericitul Ieremia a fost şi este cunoscut nouã ca fiind omul rugãciunii şi al întâlnirii cu Sfânta Fecioarã.

O, Fericite Ieremia, tu nu te-ai mulțumit cu viața trecãtoare, ci ai urmat învãțãtura pe care Domnul Isus ne-a dat prin Evanghelia sa. Pe aripile credinței te-ai ridicat pânã la tronul Celui Preaînalt şi ai trãit din plin viața harului ce ți s-a dãruit la Botez. Tu ai permis ca Stãpânul cerului şi al pãmântului sã înfãptuiascã în tine lucrãrile sale minunate. O. cerescule protector, mijloceşte-ne şi nouã harul de a trãi în spirit de credințã, de a ne împlini fãgãduințele de la Botez, prin care ne-am lepãdat de Satana şi de rãutatea lui, pentru a-i sluji numai lui Cristos şi a ne dovedi fii credincioşi ai Bisericii sale. Ajutã-ne sã evitãm cu grijã tot ce pune în primejdie credința noastrã.

Prin scurta mea experiențã şi umilele mele cunoştințe voi încerca sã conturez un rãspuns, care la rândul lui provoacã, considerând cã aceste întrebãri existã sau ar trebui sã existe în mintea noastrã.

În primul rând, ce este rugãciunea pentru mine? Dacã ar fi sã relatez definițiile propuse de teologi sau de diferite cãrți, nu ne-ar ajuta cu aproape nimic, pentru cã acele definiții se citesc şi apoi, se uitã. Aşa cã rugãciunea, propune a fi "dialogul cu Dumnezeu". Și astfel, dialogãm cu Dumnezeu? Și cum dialogãm cu el?

Fericite Ieremia, viața ta cucernicã a fost împodobitã şi de frumoasa virtute a ascultãrii. De mic copil ai ascultat de mama care te-a îndemnat sã mergi pe calea sfințeniei; virtutea ascultãrii te-a cãlãuzit spre țara în care reprezentanții lui Dumnezeu au sãdit în sufletul tãu supus toate virtuțile alese pe care ți-ai clãdit viața spiritualã. Din ascultare ți-ai riscat viața pentru a-i sluji pe semenii tãi în suferințã. Mijloceşte-ne şi nouã harul de a asculta de glasul lui Dumnezeu care ne vorbeşte în adâncul inimii sau prin superiorii pe care ni i-a dãruit Dumnezeu. Sã fim şi noi dispuşi sã nu ne împotrivim voinței Celui Preasfânt. Fereşte-ne de cei rãu intenționați, care sub masca binelui cautã sã ne îndepãrteze de calea virtuții.

Existã diferite forme de rugãciune: rugãciuni de binecuvântare, de slava, de mulțumire şi altele; dar existã şi diferite poziții şi ipostaze in care ne-am putea ruga.

Ar spune unii: "Mai am timp de Bisericã? Mai am timp de rugãciune? Eu nu mai am serviciu, am o familie de crescut, am terminat o facultate şi încã nu ştiu ce sã fac cu viața mea"... şi aşa mai departe. Acestea ar fi întrebãrile, problema e cã rãspunsurile nu se cautã unde ar trebui.

Cãutarea de Dumnezeu ne ajutã sã avem rãspunsuri. Ce înseamnã aceasta? Nu trebuie sã studiem nu ştiu ce filozofie sau teologie ca sã-l gãsim pe Dumnezeu. "Cãutarea de Dumnezeu" se face foarte simplu, baza o gãsim în experiența religioasã, rugãciunea face totul, pentru cã transformã experiența în dialog cu Dumnezeu, Tatãl nostru. Sfântul Augustin spunea în legãturã cu acestea: "Dumnezeu nu e în vârful Olimpului, ci în adâncurile şi ascunzişurile sufletului". Adâncime nu înseamnã tenebre, necunoaştere, ci doar acel loc pe care noi înşine, din pãcate, îl frecventãm tot mai rar (interior intimo meo).

Când eram mici şi aveam vreo nelãmurire, vreo întrebare, nu mergeam la tata şi, întrebându-l, primeam rãspuns? Mergeam la tata pentru cã aveam încredere în el cã ne va ajuta. Aşa e şi cu Dumnezeu, Tatãl nostru din ceruri, cãutându-l prin rugãciune, vom primi rãspunsuri la diferitele noastre probleme, iar dacã rãspunsul va întârzia sã vinã sau nu va veni înseamnã cã nu ne-am încredințat cu totul voinței lui Dumnezeu, important e sã nu aşteptãm rãspunsul pe care noi vrem sã îl primim, pentru cã e foarte probabil ca Dumnezeu sã aibã un altul mai potrivit pentru noi. Trebuie doar sã îl ascultãm.

Și totuşi, scriind aceste gânduri, gândindu-mã şi la Fericitul Ieremia, care a fost omul rugãciunii, mã îngrijoreazã faptul cã datoritã contextului actual în care trãim şi de care suntem influențați, este foarte greu ca cineva sã vorbeascã despre rugãciune, sã fie ascultat şi mai ales sã mai schimbe ceva în viața sa. "La ce ne mai trebuie rugãciune? Pâinea în casã, eu o aduc, nu Dumnezeu!" şi alte asemenea întrebãri sau afirmații care ne provoacã. E greu sã fim fideli, e foarte greu sã ne pãstrãm în stare de har şi este cel mai greu sã fim creştini autentici. Datoritã incursiunii fãcute, în viața omului postmodern, de minciunã, am pierdut sensul Adevãrului. Minciuna s-a "îmbrãcat" cu haina Adevãrului, iar Adevãrul umblã gol, fiind luat în râs de toți. Origene spunea cã "pe om, pãcatul îl împrãştie, rugãciunea îl adunã".

Fericite Ieremia, tu ai fost umilit nu pentru faptul cã ai avut o condiție socialã modestã, ci pentru convingerea pe care ți-a insuflat-o credința cã tot ceea ce avem în viațã este darul lui Dumnezeu; când cei din jur te înconjurau cu stimã, tu nu ai uitat cã înaintea lui Dumnezeu valorãm umilința noastrã. Umilința ta nu s-a mãrginit numai la sentimente, ci s-a manifestat şi prin fapte: tu ai prestat cu plãcere muncile cele mai înjositoare şi obositoare. Învațã-ne şi pe noi, Fericite Ieremia, sã nu ne lãsãm amãgiți de fala acestei lumi, sã nu cãutam a fi mai presus de alții, iar succesele pe care le obținem sã le atribuim totdeauna lui Dumnezeu care ne ajutã. Inspirã-ne umilința care te-a fãcut rãbdãtor când erai contrariat; mijloceşte harul de a putea îndruma şi pe alții pe calea umilinței.

Aşadar, "Cereți şi vi se va da, cãutați şi veți gãsi, bateți şi vi se va deschide. Cãci oricine cere, primeşte; cine cautã, gãseşte; iar celui care bate, i se va deschide. Cine dintre voi, dacã fiul îi va cere pâine, îi va da o piatrã? Sau, dacã va cere peşte, îi va da un şarpe? Aşadar, dacã voi, rãi cum sunteți, ştiți sã dați daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatãl vostru cel din ceruri va da cele bune celor care i le cer?"(Mt 7,7-11). Aceasta este puterea rugãciunii, pe care ne-o aratã chiar Domnul Isus. Origene spunea în cartea sa Despre Rugãciune "Cereți lucruri mari, cãci cele mãrunte le veți primi pe deasupra". Eu cum cer? Eu, cer? Apoi din evanghelistul Matei aflãm rugãciunea "Tatãl nostru" (Mt 6,9-14), rugãciune învãțatã de apostoli de la Isus, rugãciunea cea mai importantã şi cea mai frumoasã a creştinului pentru cã vine direct de la Dumnezeu şi cuprinde toatã învãțãtura creştineascã. Isus dupã ce i-a învãțat pe apostoli cum sã se roage le-a spus parabola prietenului insistent. "Dacã unul dintre voi are un prieten şi merge la el la miezul nopții: Prietene, împrumutã-mi trei pâini pentru cã un prieten al meu a sosit la mine dintr-o cãlãtorie şi nu am ce sã-i pun înainte, dacã celãlalt dinãuntru îi rãspunde: Nu mã deranja; uşa este deja închisã şi copii sunt cu mine în pat, nu pot sã mã scol sã-ți dau, vã spun, chiar dacã nu se va scula sã-i dea pentru cã îi este prieten, pentru insistența lui se va scula şi-i va da ceea ce-i trebuie" (Lc 11,5-8). Astfel, din aceastã parabolã înțelegem faptul cã, Isus fiind prietenul nostru ne va ajuta mereu, chiar dacã noi suntem pãcãtoşi, pentru cã rugãciunea insistentã, El, cu siguranțã, nu o va refuza.

Dar mai importantã este rugãciunea noastrã pentru aproapele, mai ales când se aflã la momente de încercare. Biserica ne învațã cã rugãciunea noastrã pentru aproapele este mult mai puternicã decât rugãciunea pentru sine. A ne ruga pentru aproapele, a face sacrificii, a suferi pentru aproapele, indiferent de starea lui, chiar a-mi da viața în numele iubirii lui Cristos, pentru aproapele şi pentru Cristos, este sacrificiul ce ne face sã fim mai presus de îngeri. Sfântul Augustin spunea: "O lacrimã vãrsatã pentru suferința lui Cristos valoreazã mai mult decât un post cu pâine şi apã pe un an sau cât un drum pe jos pânã la Ierusalim". Cristos a suferit pentru mine... Eu cum rãspund acestei iubiri? Pot suferi pentru aproapele? Pot da mãrturie despre credința mea?

Fericite Ieremia, tu ai rãmas în uitare timp de aproape 4 secole pentru ca sã fii dat în zilele noastre ca exemplu de dragoste fațã de aproapele. Plecat de la casa pãrinteascã spre Italia, ai înțeles cel mai bine cã Fiul lui Dumnezeu nu a venit în lume ca sã fie slujit, ci ca sã slujeascã pe alții şi ca sã-şi dea viața ca preț de rãscumpãrare cei mulți. Mergând pe urmele Mântuitorului, ți-ai dedicat viața slujirii celor mici, celor bolnavi şi celor sãraci. Fericite crainic al dragostei fațã de aproapele, învațã-ne sã vedem în semenii noştri pe Cristos care aşteaptã ajutorul şi afecțiunea noastrã sincerã.

"Unde doi sau trei sunt adunați în numele meu, sunt şi eu acolo în mijlocul lor"(Mt 18,20). Aşa ne învațã Isus, cã rugãciunea comunitarã este mult mai puternicã. Rugãciunea în familie este comuniunea directã cu sfinții din cer şi cu toatã dumnezeirea. Eu am curaj sã merg acasã, sã iau inițiativa şi sã spun familiei, sã facem o scurtã rugãciune împreunã? E o provocare care aduce cu sine roade îmbelşugate.

Mulțumind celor cãrora au avut rãbdarea sã citeascã acest articol, de fapt aş putea sã o numesc scurtã reflecție, închei folosindu-mã de cuvintele sfântului Ilariu din Poitiers "Dumnezeu lucreazã mai mult în urechile celui care ascultã decât pe buzele celui care vorbeşte".

Sem. Roberto Vacaru

Breviar Online

© 2017 Parohia Romano-Catolică "Fericitul Ieremia" Bacău
Str. Digu Bîrnat, 4, 600349-Bacău; tel. 0234/577471; e-mail: pfibacau@gmail.com