1556, 29 iunie – Se naşte Ion Costist în localitatea Sasca (Moldova).
1574 – Pleacã din satul natal spre Alba-Iulia.
1576 – Pleacã de la Alba-Iulia spre Bari.
1578, mai – Bate la poarta mãnãstirii „Sfântul Efrem cel Vechi” din Napoli, a cãlugãrilor franciscani capucini, unde îmbracã haina de novice capucin.
1579, 8 mai – Depune profesiunea solemnã, angajându-se solemn sã trãiascã toatã viața ca monah capucin în ascultare, sãrãcie şi curãție, sub numele de Ieremia.
1585 – Este transferat la mãnãstirea „Sfântul Efrem cel Nou” din Napoli, cu misiunea de a-i îngriji pe frații bolnavi, unde va rãmâne timp de 40 de ani, pânã la sfârşitul vieții sale.
1625, februarie – Este trimis împreunã cu fratele Pacifico da Salerno – acelaşi cu care venise la mãnãstire – la Torre del Greco pentru a-l vizita pe don Giovanni Avalos, mare demnitar al Regatului, care era grav bolnav. Fratele Ieremia a trebuit sa meargã pe jos mai bine de 12 km pe un drum biciuit de vijelie. A ajuns la Torre del Greco epuizat şi ud pânã la piele. Din aceastã cauzã va suferi o pneumonie necruțãtoare ce îi va provoca moartea.
1625, 5 martie – Moare în faimã de sfințenie.
1625, 20 septembrie – Începe procesul informativ pentru a fi canonizat, inițiat de cãtre arhiepiscopul de Napoli, card. Decio Carafa.
1627, 25 septembrie – Papa Urban al VIII-lea semneazã începerea cauzei şi numirea comisiei pentru desfãşurarea procesului de canonizare.
1631 – Sfântul Scaun reia cauza şi a inițiazã o nouã fazã, apoi procesul de beatificare a fratelui Ieremia are o pauzã vreme de câțiva ani buni, pânã în anul 1672.
1674, 29 decembrie – Este prezentatã cauza de canonizare la Congregația pentru Rituri şi papa Clement al X-lea dispune deschiderea cazului.
1677, 3 martie – Papa Inocențiu al XI-lea semneazã decretul de reîncepere a cauzei.
1687, 26 septembrie – Papa Inocențiu al XI-lea vorbeşte despre eroicitatea virtuților lui Ieremia.
1905 – Românul Gheorghe Sion, cercetãtor pasionat de cãrți care priveau România, gãseşte într-un anticariat din Roma, o carte veche: Vita di Fra Geremia Valacco (Viața fratelui Ieremia Valahul). Acestui cercetãtor i-a atras atenția adjectivul „Valahul” şi a cumpãrat cartea fãrã ezitare.
1914 – Cartea Vita di Fra Geremia Valacco, care este şi prima biografie a fratelui Ieremia, scrisã de pr. Francesco Severini de Napoli, ajunge în mâinile lui Nicolae Iorga, însã, din cauza rãzboiului, figura românului virtuos nu a mai reprezentat un interes de maximã atenție. Interesul pentru fratele Ieremia a luat avânt atunci când Gheorghe Sion a donat cartea luatã de la Roma, bibliotecii Universitãții din Cluj.
1926 – Cartea Vita di Fra Geremia Valacco este cititã de pr. Ilie Daianu, care a scris un articol despre Ieremia pentru o revistã.
1936 – Pãrintele Ilie Daianu merge în Italia şi viziteazã locurile pe unde a trãit fratele Ieremia, luând multe notițe, pe care, din pãcate, nu le-a publicat.
1946 – Profesorul Grigore Manoilescu merge în Italia, unde gãseşte o biografie modernã despre fratele Ieremia realizatã de Severini sub îngrijirea filozofului Francesco Orestano, Un eroe romeno in terra italiana (Un erou român pe pãmânt italian).
1947, 16 iunie – Profesorul Grigore Manoilescu obține autorizațiile civile şi bisericeşti necesare pentru a putea efectua cercetãri la mormântul fratelui Ieremia, pe care îl gãsise dupã ce efectuase mai multe cercetãri, ajutat fiind de prof. Giulio Cremona.
1947, 14 octombrie – Profesorul Grigore Manoilescu descoperã un sarcofag de marmurã unde, într-un sicriu de lemn, zãceau rãmãşițele pãmânteşti ale fericitului Ieremia, în apropierea altarului central al bisericii din Conventul „Neprihãnita Zãmislire” din Napoli. Lângã acest sicriu a fost descoperitã şi o placã de marmurã pe care erau scrise urmãtoarele cuvinte: „Hic iacet Fr. Ieremia a Valacchia. Q. Obyt di V Marty MDCXXV”.
1959, 18 decembrie – Papa Ioan al XXIII-lea declarã eroicitatea virtuților fericitului Ieremia.
1961, 13 decembrie – Osemintele sunt readuse la Napoli, dupã ce fuseserã transferate la Roma, în biserica „Sfântul Laurențiu din Brindisi”.
1983, 30 octombrie – Papa Ioan Paul al II-lea îl beatificã.
1992, 24 septembrie – Pãrintele Leonardo Izzo, ministru provincial al Provinciei Capucinilor din Napoli, cu binecuvântarea ministrului general de la Roma, rãspunde afirmativ propunerii şi cererii Episcopiei de Iaşi şi decide sã trimitã în Dieceza de Iaşi un prim grup de frați capucini format din pr. Ubaldo, pr. Vittorio şi pr. Mario, grup ce s-a stabilit la Oneşti, locul prin care a trecut tânãrul Ioan Costist spre Italia. Aceşti frați deschid un seminar capucin ce poartã numele fericitului Ieremia.
1992, 30 octombrie – La Oneşti are loc deschiderea Seminarului Capucin. În drumul formãrii spre Preoție pornesc 36 de tineri.
2008, 13 mai – Intrarea în România a rãmãşițelor pãmânteşti ale fericitului Ieremia, la Timişoara.
2008, 13-31 mai – Are loc drumul de întoarcere în România a rãmãşițelor pãmânteşti ale fericitului Ieremia.
2008, 31 mai – Primirea moaştelor la sanctuarul „Fericitul Ieremia” din Oneşti, de cãtre episcop, comunitatea Fraților Capucini, autoritãțile locale şi credincioşi; procesiune cu moaştele; Liturghie; aşezarea moaştelor în criptã, spre venerarea credincioşilor.