Părinţii Vicari se prezintă:
Pr. Valeriu Balan:
Pentru a stabili o relație sau o colaborare cu cineva este necesar să îl cunoști, iar pentru a-l cunoaște este nevoie să știi câteva lucruri despre istoria vieții. De aceea cred că este oportun ca să mă prezint în linii mari pentru ca astfel să mă cunoașteți puțin, și apoi cu timpul, să vă cunosc și eu pe dumneavoastră.
Locul meu natal este satul Iazu Vechi din comuna Șipote (parohia Săveni), județul Iași. Nu am stat prea mult pe acele meleaguri deoarece la vârsta de 11 ani am plecat la Iași pentru școala gimnazială. Liceul l-am făcut aici, în Bacău, la Seminarul mic. Apoi am continuat studiile cu Seminarul mare din Iași, pe care l-am absolvit în anul 2016, când am fost hirotonit preot. Prima numire ca preot a fost în parohia „Sfinții Petru și Paul” din Onești, iar de la 1 august 2018 am fost transferat în parohia actuală, „Fericitul Ieremia” Bacău.
Am trecut de multe ori prin fața acestei biserici sau am intrat în ea, dar nici o clipă nu m-am gândit că voi ajunge ziua în care să slujesc în ea. Nebănuite sunt căile Domnului! Convingerea mea este că nici o acțiune, nici o faptă, nici o întâmplare nu are loc fără voința Domnului. Totul se înscrie în planul său. De aceea privesc această nouă misiune ca făcând parte din planul pe care Dumnezeu îl are cu mine, iar această convingere mă face să îmi dedic toate forțele mele pentru a-mi îndeplini misiunea și a-mi trăi preoția cât mai bine pentru și împreună cu dumneavoastră.
Privesc venirea mea în parohia „Fericitul Ieremia” ca fiind o mare oportunitate și binecuvântare din partea lui Dumnezeu, având în vedere comunitatea atât de primitoare și biserica atât de măreață și frumoasă. Îmi încep activitatea cu mult optimism, speranță și încredere că vom colabora și vom munci împreună pentru a obține roade bogate pentru viața noastră, mai ales pentru a crește în sfințenia la care suntem chemați cu toții.
Vă salut pe această cale pe toți credincioșii comunității noastre și nu numai și vă rog să nu uitați că eu nu îmi pot trăi preoția fără dumneavoastră. Îmi exprim încă o dată speranța că vom colabora și ne vom ajuta reciproc, bineștiind că suntem cu toții oameni și că avem limite.
Bunul Dumnezeu, prin mijlocirea Fericitului Ieremia, să binecuvânteze comunitatea noastră, să ne apere de rău și să ne inspire toate gândurile, cuvintele și faptele.
Pr. Turbuc Laurențiu:
Am venit pe lume la data 14 august 1992, fiind al doilea dintre cei cinci copii pe care îi au părinții mei (deci mai am trei frați și o soră). Localitatea de unde provin se numește Arini, un mic sat din partea de sud-est a județului Bacău.
În anul 2007 am absolvit Școala cu clasele I-VIII din localitatea natală, moment în care am decis să mă înscriu la Colegiul Național „Sfântul Iosif” din Bacău, la profilul vocațional, adică la Seminar, cu toate că nu știam exact ce și cum va fi. Totuși, cei patru ani de liceu petrecuți în cartierul Gherăești din Bacău au reprezentat pentru mine un moment foarte important de discernământ cu privire la ceea ce doream să fac cu viața mea.
Astfel că, o dată absolvit liceul, în vara anului 2011, am hotărât să îmi continui studiile la Iași, la Seminarul Mare, unde ideea de a deveni preot s-a maturizat din ce în ce mai mult.
După primii patru ani de studiu, împreună cu un coleg, am avut parte de o experiență foarte frumoasă de șase luni (11 noiembrie 2015 – 11 mai 2016) în Coasta de Fildeș, o țară din vestul Africii.
După terminarea acestui an pastoral, au mai urmat alți doi ani de studiu în același seminar din Iași, ani în care am trăit două evenimente foarte importante și de referință pentru întreaga mea viață. Un prim eveniment a avut loc la 8 decembrie 2017, când am fost hirotonit diacon împreună cu cei 14 colegi ai mei. Ca diacon am avut parte de alte două experiențe pastorale: una, mai scurtă, în perioada Crăciunului, la Butea, și alta, mai lungă, în perioada pascală, la catedrala din Iași.
Al doilea eveniment a avut loc la 24 iunie 2018: această zi reprezintă pentru mine cea mai importantă dată din viața mea, pentru că atunci am fost hirotonit preot, prin impunerea mâinilor și rugăciunea de consacrare, de către Preasfințitul Petru Gherghel. Astfel, dorința mea de a deveni preot – mai neclară la început – s-a concretizat.
Iar dacă ar trebui să sintetizez în câteva cuvinte crezul meu sacerdotal acum la început de drum, aș face-o printr-o scurtă frază preluată din Evanghelia după sfântul Marcu, frază ce îi aparține lui Cristos pe care a rostit-o cu ocazia unei vindecări: „Nu te teme, crede numai!” (5,36).
Am ales aceste cuvinte – dintre atâtea ale variante posibile – deoarece cred că ele îmi vorbesc cel mai bine despre atitudinea ideală pe care ar trebui să o am în orice moment al vieții. Sunt conștient de faptul că viața nu îmi va oferi numai momente de bucurie, de mulțumire sufletească și de siguranță. Dar dacă îmi voi pune în permanență încrederea în providența divină, nu am nici cea mai mică urmă de îndoială că toate acele clipe de nesiguranță, de teamă și de descurajare vor fi trecute cu mai multă seninătate.
