 Are purgatoriul fundamente scripturistice?
CRITICUL: Un prieten mi-a spus cã astãzi catolicii nu mai cred în purgatoriu. Mi-a fost greu sã cred aceastã afirmație, deoarece în Biserica Catolicã lucrurile se mişcã încet, dar el fiind catolic m-am gândit cã ştie ce spune. Este oare adevãrat?
CATOLICUL: Din pãcate prietenul tãu catolic merge mai mult pe vorbe auzite cine ştie unde, decât pe o cunoaştere solidã. Biserica Catolicã nu a renunțat la credința în purgatoriu deoarece purgatoriul este o dogmã de credințã, sau ceea ce putem numi doctrinã de fide.
CRITICUL: M-am gândit eu. Dar aici apare o problemã mare pentru mine. Biserica Catolicã pretinde cã urmeazã învãțãturile Bibliei. Totuşi, eu nu gãsesc nici o mențiune despre purgatoriu în Scripturã.
CATOLICUL: Înainte sã îți indic câteva trimiteri biblice, spune-mi cum înțelegi învãțãtura catolicã despre purgatoriu, deoarece existã adesea înțelegeri greşite.
CRITICUL: Purgatoriul este ca o a doua şansã pentru oamenii care nu au fost buni discipoli ai lui Isus în aceastã lume. Dacã nu l-au urmat pe când trãiau, atunci pot sã scape de pãcate în purgatoriu şi sã meargã în rai. Vãd purgatoriul ca o altã dovadã a dependenței catolice de operele bune ca mijloace de mântuire. Purgatoriul nu este nici rai şi nici iad, ci o stare "între" în care oamenii sunt pedepsiți pentru greşelile lor fãcute în timpul vieții şi care nu au fost iertate.
CATOLICUL: Ceea ce înțelegi tu despre purgatoriu nu este ceea ce învațã Biserica Catolicã. Vei fi poate surprins sã afli cã Biserica face foarte puține afirmații despre ce este purgatoriul. Secțiunile din Catehismul Bisericii Catolice dedicate temei sunt foarte scurte. Cea mai importantã declarație este aceasta: "Cei care mor în harul şi prietenia lui Dumnezeu dar imperfect purificați, deşi sunt siguri de mântuirea veşnicã, suferã dupã moarte o purificare ca sã dobândeascã sfințenia necesarã pentru a intra în bucuria cerului" (articolul 1030). Vezi deci, purgatoriul nu este o a doua şansã dupã aceastã viațã. Este doar pentru cei care "mor în harul şi prietenia lui Dumnezeu".
CRITICUL: Ce înseamnã sã "mori în harul şi prietenia lui Dumnezeu?" La Romani 10,9 citim cã dacã crezi în Domnul Isus Cristos, vei fi mântuit. Nu spune nimic despre un proces de purificare dupã moarte. Toatã sfințenia de care avem nevoie pentru a intra în rai stã în Cristos. Dacã credem în El, vom fi mântuiți.
CATOLICUL: Expresia "a muri în harul lui Dumnezeu" este un alt fel de a spune cã atunci când murim trebuie sã avem credințã în Cristos, dupã cum se spune la Romani 10,9. Dar Paul nu a intenționat ca cuvintele lui din acest text sã fie scoase din context. Trebuie sã interpretãm un text din Biblie în lumina întregii Biblii.
CRITICUL: Sunt de acord, dar în Biblie nu existã nici un cuvânt despre purgatoriu.
CATOLICUL: Citeşte 1Corinteni 3,14-15: "Dacã lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rãmâne, va lua platã. Dacã lucrul cuiva se va arde, el va fi pãgubit; el însã se va mântui, dar aşa ca prin foc". Vezi, cuvântul latin purgatorius înseamnã purgație sau ardere prin foc. În aceste versete, Paul se referã la procesul de curãțire prin care un om este mântuit deşi faptele sunt distruse. Aceasta învațã Biserica Catolicã. O persoanã care moare şi are încã greşeli personale este împiedicatã sã intre în rai deoarece nu este complet purificatã. Ea trebuie sã treacã printr-o perioadã de curãțire pentru a fi complet curatã, pentru cã nimic necurat nu intrã în rai (cf. Apocalipsa 21,27).
CRITICUL: Ai spus cã trebuie sã interpretãm versetele Bibliei în context, dar ai lãsat afarã versetul 13: "Lucrul fiecãruia se va face cunoscut; îl va vãdi ziua (Domnului). Pentru cã în foc se descoperã, şi focul însuşi va lãmuri ce fel este lucrul fiecãruia." Vezi cã vorbeşte despre "ziua". Aceasta este Ziua Judecãții, nu starea intermediarã a purgatoriului.
CATOLICUL: Desigur, nu ştim cu adevãrat la ce zi se referã exact Paul, aşa cã ar fi o decizie arbitrarã sã o limitãm la Ziua Judecãții. Bãnuiesc cã amândoi credem într-o judecatã personalã dupã moarte şi într-o judecatã generalã la sfârşitul istoriei.
CRITICUL: Da, dar mi se pare mai cu sens sã citesc acest verset ca referindu-se la judecata generalã. Vorbeşte despre o zi ce aduce lucrãrile omului la luminã, nu despre un proces de purificare. Chiar dacã acest text s-ar referi la judecata personalã, nu demonstreazã cã noțiunea catolicã de purgatoriu ar fi adevãratã.
CATOLICUL: Presupunând cã textul se referã la judecata personalã, ce din ideea de purgatoriu consideri cã nu se regãseşte în acest pasaj?
CRITICUL: Ei bine, cel mai evident este faptul cã în pasaj nu se face nici o referire la rugãciunea pentru morți, care este o parte majorã a învãțãturii Bisericii despre purgatoriu.
CATOLICUL: Sunt de acord cã aceste versete nu menționeazã rugãciunea pentru morți, dar o fac în schimb alte pasaje din Biblie. Cel mai evident este 2Macabei 12,40-45. Când Iuda se roagã şi oferã jertfe pentru soldații care au murit în bãtãlie, se spune despre gestul sãu cã este "foarte bun şi cuvios".
CRITICUL: Carte a doua a Macabeilor nu este inspiratã, aşa cã nu poți spune cã ea oferã sprijin scripturistic pentru purgatoriu.
CATOLICUL: Va trebui sã discutãm cândva despre aceastã afirmație despre Macabei, dar cel puțin pasajul indicat aratã cã chiar şi înainte de Cristos poporul evreu recunoştea nevoia de purificare de pãcate dupã moarte şi credea cã rugãciunile şi jertfele celor încã vii pot sã ajute la aceastã purificare. Nu Biserica Catolicã a inventat aceastã idee.
CRITICUL: Chiar dacã nu Biserica Catolicã a inventat aceastã idee, nu înseamnã cã ar fi adevãratã. Noi suntem acum sub Noul Legãmânt, aşa cã multe dintre preceptele Vechii Legi, precum cele legate de alimente, nu se mai aplicã. Aceastã nevoie de purificare dupã moarte se poate sã fie unul dintre aceste precepte.
CATOLICUL: Sunt de acord cã nu putem sã spunem cã tot ceea ce era prezent în iudaism înainte de Cristos se poate aplica stãrii noastre de dupã Cristos. Chiar şi aşa, indicația din Macabei despre purificarea dupã moarte nu este un precept, ci o credințã, aşa cã nu intrã în aceeaşi categorie cu prescrierile alimentare. Mai mult, Noul Testament indicã o continuitate cu aceastã idee. De exemplu, la Matei 12,32 se spune cã unii oamenii care pãcãtuiesc nu vor fi iertați "nici în veacul acesta, nici în cel ce va sã fie". Aceasta sugereazã cã existã unele pãcate ce vor fi iertate în veacul ce va veni. Dacã nu existã purificare dupã moarte, atunci acest pasaj nu prea are sens.
CRITICUL: Isus nu a vorbit despre o diferențã între aceastã viațã şi viața urmãtoare; în schimb El fãcea distincție între timpul Vechiului Legãmânt şi cel al Noului Legãmânt.
CATOLICUL: Aceastã interpretare nu are sens, deoarece nu se încadreazã în contextul versetului. Chiar înainte de acesta, Isus a alungat demoni şi a anunțat cã Împãrãția lui Dumnezeu a venit. El spune cã Împãrãția lui Dumnezeu este deja prezentã; nu ar avea prea mult sens ca El sã se fi referit atunci la împãrãție ca la o "vreme ce va veni".
CRITICUL: Chiar şi aşa, aceasta ar putea sã indice simplul fapt cã în momentul morții noastre suntem purificați şi iertați. Încercarea menționatã în 1Corinteni 3,14-15 ar putea sã fie instantanee. Nu vãd nici o dovadã în Biblie cã sufletele s-ar afla dupã moarte într-o stare de existențã ce nu este nici rai şi nici iad.
CATOLICUL: Biserica nu exclude posibilitatea ca purgatoriul sã reprezinte o purificare instantanee, dar gãsim dovezi în Biblie în sprijinul ideii cã sufletele existã într-o anumitã stare ce nu este nici rai şi nici iad. Citeşte 1Petru 3,19-20. Aceste versete ne spun cã Isus "a propovãduit şi spiritelor aflate în închisoare". "Închisoarea" nu poate fi raiul, deoarece oamenii de acolo nu au nevoie sã le fie predicatã Evanghelia. Nu poate fi iadul, deoarece sufletele din iad nu se pot pocãi. Trebuie sã fie atunci ceva diferit. Dupã cum vezi, nu este nimic nebiblic în afirmația cã cei care au murit pot sã nu meargã imediat în rai sau în iad.
CRITICUL: Chiar dacã pasajele pe care le-ai citat se referã la o stare diferitã de rai sau de iad, nu înseamnã automat cã este vorba de purgatoriu, deoarece "spiritele în închisoare" au murit înainte ca jertfa lui Cristos sã le deschidã drumul spre rai. Starea despre care se vorbeşte în 1Petru nu este în mod necesar cea din purgatoriu.
CATOLICUL: Este cu siguranțã posibil ca starea menționatã aici, adesea numitã "limbul pãrinților", sã fie o stare diferitã de cea a purgatoriului, dar cel puțin am stabilit cã nu existã nimic contrar Scripturii în afirmația cã cei care au murit se pot afla într-o stare temporarã ce nu este nici rai şi nici iad.
CRITICUL: Ei bine, pot înțelege de ce oamenii care au murit înainte de Cristos au fost într-o stare diferitã de rai sau iad, dar ideea de purgatoriu mi se pare cã este în opoziție cu iubirea lui Dumnezeu. Dacã Dumnezeu ne iubeşte cu adevãrat, de ce ar vrea ca noi sã mergem în purgatoriu şi sã suferim pentru pãcatele noastre?
CATOLICUL: Dimpotrivã, ideea purgatoriului, când este bine înțeleasã, este pe deplin în conformitate cu iubirea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne doreşte perfecți (cf. Matei 5,48). Dacã nu suntem perfecți în momentul morții, vom fi perfecți dupã purgatoriu. Ne iubeşte prea mult pentru a ne lãsa sã fim mai prejos decât ne-a creat El sã fim. Purgatoriul nu indicã un Dumnezeu supãrat, care cautã sã dea pedepse creaturilor Sale, ci un Tatã iubitor care ne pedepseşte "spre folosul nostru, ca sã ne împãrtãşim de sfințenia Lui" (Evrei 12,10).
Christine Pinheiro şi Kenneth J. Howell
Traducere de Radu Capan
|
Breviar Online
