| |
|
|
|
De ce creştinii catolicii nu sãrbãtoresc Paştele la aceeaşi datã cu creştinii ortodocşi?
Pentru a lãmuri acest lucru este bine sã ştim cã cea mai veche şi totodatã cea mai importantã sãrbãtoare a creştinãtãții, Paştele, a fost sãrbãtorit încã de la începuturile creştinismului în mod diferit, existând în Biserica veche mari diferențe regionale în ceea ce priveşte data şi modul sãrbãtoririi Paştelui. Aceste diferențe au dat naştere la numeroase discuții şi controverse, care aveau sã meargã uneori pânã la adevarate schisme sau rupturi între Bisericile locale, mai ales în cursul secolului al II-lea. O uniformizare a datei Paştelui a încercat sã introducã, în toatã lumea creştinã, primul conciliu ecumenic ținut la Niceea în anul 325. Pãrinții acestui sinod au hotarât cu privire la data Paştelui urmatoarele: Paştele se va sãrbãtori totdeauna duminica, aceastã duminicã va fi cea imediat urmãtoare lunii pline ce urmeaza echinocțiului de primãvarã. Când aceastã duminicã coincide cu Paştele iudaic, Paştele creştin se va sãrbãtori cu o sãptãmânã mai târziu. Aceastã hotãrâre a devenit general valabilã atât în Biserica apuseanã cât şi în cea rãsãriteanã, fiind respectatã cu rigoare în toatã lumea creştinã. În secolul al XIII-lea şi al XIV-lea, calendariştii apuseni şi rãsãriteni (ca Roger Bacon, Nichifor Gregoras, Issac Arghiros, Gheorghe Ghemist Pleton şi Nicolae Cusanos) au constatat cã împãrțirea anului dupã calendarul iulian, pe care îl folosea şi Biserica, era greşitã. Acest calendar alcãtuit de astronomul alexandrin Sosigene în anul 46 î.C., pe vremea împãratului Iuliu Cezar (pentru care a şi fost numit "calendar iulian"), neglija o micã diferențã de 11 minute şi 15 secunde pe an, diferența cu care anul civil sau calendaristic era de fapt mai lung decât cel astronomic şi cu care, deci, calendarul rãmânea în urmã în fiecare an. Prin urmare, la fiecare 128 de ani, calendarul rãmânea în urma celui astronomic cu o zi, iar la 384 ani cu 3 zile. În secolul al XVI-lea, diferența dintre echinocțiul real (astronomic) de primãvarã şi cel ipotetic (21 martie al calendarului iulian) ajunsese la 10 zile, ceea ce fãcea ca data Paştelui sã se calculeze greşit. Aceastã greşealã a calendarului iulian a fost îndreptatã în Apus prin reforma "gregorianã", a calendarului realizat în timpul papei Grigore al XIII-lea, în 1582, cu concursul astronomului italian Luigi Lilio. S-au suprimat mai întâi cele zece zile cu care anul civil rãmãsese în urma celui astronomic, ziua de 5 octombrie 1582 devenind 15 octombrie, aducându-se astfel echinocțiul real de primãvarã la 21 martie, cum era în epoca primului conciliu ecumenic. În al doilea rând, s-a fãcut un sistem de corecție a calendarului, care asigura pentru o perioadã mai mare de timp (cel putin 3400 ani) coincidența anului civil cu cel astronomic. Îndreptarea calendarului prin reforma "gregorianã" a fost aplicatã treptat în cursul secolelor XVI-XVIII de toate Bisericile şi statele catolice şi protestante din occident. Bisericile ortodoxe n-au acceptat însã reforma "gregorianã" din secolul al XVI-lea pentru motive de ordin confesional, socotind-o o unealtã a propagandei catolice de prozelitism, menținând mai departe calendarul iulian, care de aici înainte se va numi calendar pe stil vechi. Cu timpul, diferența dintre cele douã calendare, care la sfârşitul secolului al XVI-lea era de 10 zile, a continuat sã creascã, încât dupa 1900 ea a ajuns sã fie de 13 zile. Începând de la sfârşitul secolului trecut şi pânã dupã primul rãzboi mondial, stilul nou a fost adoptat oficial în viața civilã din toate statele popoarelor ortodoxe: în Bulgaria şi Rusia în 1918, în Serbia şi România în 1919 şi în Grecia în 1923. Atât faptul acesta cât şi nevoia de uniformizare a calendarului în toate domeniile vieții publice, a fãcut ca şi Bisericile ortodoxe sã reflecteze la îndreptarea calendarului lor bisericesc. În acest sens Congresul interortodox ținut la Constantinopol în anul 1923, a hotãrât îndreptarea calendarului şi în Bisericile ortodoxe, rãmânând însã la latitudinea fiecãrei Biserici locale autocefale momentul oportun aplicãrii corecției calendarului. Tot aici s-a hotãrât ca data Paştelui în Biserica Ortodoxã de pretutindeni sã se calculeze dupa calendarul iulian, pânã când toate Bisericile Ortodoxe autocefale vor adopta calendarul îndreptat, evitându-se astfel diferențele liturgice din sânul Ortodoxiei. În urma acestui Congres, au trecut la noul calendar (cu excepția sãrbãtorii Paştelui) Patriarhia Ecumenicã din Constantinopol, Biserica Românã, Bisericile din Grecia şi Albania, Patriarhia Alexandriei, Patriarhia Antiohiei, Mitropolia Ortodoxã din Cehoslovacia şi Biserica Ortodoxã din Finlanda şi Polonia, iar Patriarhia de Ierusalim, Biserica Rusã, Biserica Sârbã şi Muntele Athos au rãmas la vechiul stil, adicã la calendarul iulian. Deşi au rãmas consecvente hotãrârii primului cunciliu ecumenic, în ceea ce priveşte calculul pascal, între Biserica catolicã şi protestanți şi între Biserica ortodoxã sunt şi astãzi diferențe calendaristice date de decalajul dintre cele douã calendare, diferențe ce vor putea fi înlaturate abia atunci când cele trei Biserici ortodoxe ramase pe stilul vechi se vor hotãrî şi ele sã adopte calendarul îndreptat, conform datelor exacte ale ştiinței astronomice, calendar folosit acum nu numai de tot restul lumii creştine ci şi de aproape toatã lumea civilizatã. Thomas Fritzgerald, director al Unitãții I din cadrul CEB, considera cã deosebirile privind data Paştelui constituie "un scandal intern" pentru religia creştinã şi de aceea trebuie continuate demersurile pentru rezolvare: "Nu este deloc uşor, însã, cel puțin, existã o sensibilizare în legãturã cu aceastã problemã. Este preferabil sã avem o celebrare unicã a Învierii Domnului, marea sãrbãtoare a Bisericii, sãrbãtoare a reconcilierii şi unitãții, decât sã avem mai multe date pentru acelaşi eveniment". 15 aprilie 2009 Pr. Adrian Blãjuțã |
Breviar Online
|
|
© 2017 Parohia Romano-Catolică "Fericitul Ieremia" Bacău |
||
O problemã foarte controversatã în sânul Bisericii creştine a fost şi este încã: data serbãrii Paştelui. Aceasta se datoreazã, în primul rând, decalajului care existã între Paştele catolic şi Paştele ortodox, fapt care nemulțumeşte sau surprinde pe foarte mulți credincioşi.