Am cântat "AVE MARIA!" la Lourdes!

Un grup de 42 de credincioşi, majoritatea din parohia noastrã, însoțiți de pr. Adrian Blãjuțã, pr. Edi Patraşcu şi pr. Mihai Cãtãu, au participat, în perioada 1-14 septembrie 2010, la un pelerinaj care a avut ca țintã sanctuarul marian de la Lourdes. Cele 14 zile petrecute în pelerinaj au fost încãrcate de haruri şi binecuvântãri şi s-au dovedit a fi momente de trãire intensã în compania sfintei Maria.

Un pelerinaj este o rugãciune mult mai puternicã, mai fierbinte adusã lui Dumnezeu. In pelerinaj te desprinzi de realitate, te urci pe un munte şi de acolo priveşti câmpul întins care reprezintã viața ta. Poți vedea astfel toate florile minunate, frumos colorate şi parfumate, pe care Dumnezeu le-a pus în viațã, reprezentând bucuriile, împlinirile şi succesele, dar şi spinii periculoşi, care sunt durerile adânci, fizice şi sufleteşti. Pe toate trebuie sã le analizezi cu atenție deoarece Dumnezeu le-a pus cu un anumit scop, sã-ți întãreascã credința, sã te conducã pe calea cea dreaptã, sã-ți demonstreze iubirea nemãrginitã pe care ți-o poartã, bunãtatea şi milostivirea sa.

O asemenea şansã am avut şi noi, grupul de pelerini din Bacãu, de a ne întâlni cu Preasfânta Fecioarã Maria de la Lourdes şi deci, cu Dumnezeu.

În dimineața zilei de 1 septembrie, dupã o rugãciune adusã lui Dumnezeu pentru a ne pãzi în drumul nostru, am plecat cu mult entuziasm şi nerãbdare. Seara am ajuns în Ungaria, într-un orãşel feeric numit Gyula. Aici, dintr-o scurtã plimbare pe strãzile frumos luminate, am rãmas impresionați de curãțenia impecabilã, de dragostea şi grija pe care locuitorii o poartã naturii şi de stilul arhitectural deosebit. Urmãtoarea dimineațã am plecat mai departe, dupã celebrarea sfintei liturghii în biserica din Gyula, un lung drum aşteptând sã fie parcurs.

Dupã ce am traversat Ungaria, Croația şi Slovenia, am ajuns în final în Italia, la Padova. Urmãtoarea zi am mers cu trenul pe şinele des traversate şi am ajuns în oraşul plutitor: Veneția. Aici, apa verde-albãstruie care a invadat oraşul, gondolele romantice care se plimbau pe canalele Veneției, strãzile înguste şi aspectul vechi al clãdirilor, te purtau parcã într-o altã epocã. Impresionantã a fost şi piața San Marco cu bazilica cu acelaşi nume şi Palatul Dogilor. În bazilicã sunt depuse moaştele Sfântului Evanghelist Marcu, aduse din Alexandria de doi negustori. Dupã o scurtã vizitã a bazilicii, am mers cu vaporaşul pe canalul principal (Canal Grande), admirând frumusețea Mãrii Adriatice şi a oraşului Veneția.

Alt oraş vizitat a fost Padova, cu bazilica "Sfântul Anton", unde se aflã moaştele ocrotitorului nostru, şi biserica "Santa Giustina" - protectoarea Padovei, impunãtoare prin mãrimea şi prin stilul sãu arhitectural. În drum spre Torino, pãrintele Adrian Blãjuțã ne-a fãcut o surprizã şi a adãugat pe lista impresionantelor locuri vizitate, mãnãstirea franciscanã din Chiampo. Aceasta ne-a introdus în atmosfera de la Lourdes, aici aflându-se o grotã în miniaturã, asemãnãtoare cu cea de la locul unde s-a arãtat Sfânta Fecioarã Maria. Ceea ce ne-a uimit şi ne-a marcat pe toți a fost un crucifix uriaş, realizat cu multã mãiestrie din lemn. Acesta este dovada de iubire, de mulțumire şi de recunoştințã fațã de Dumnezeu a sculptorului. Ne-am amintit aici şi de durerile îngrozitoare pe care Isus le-a îndurat pentru noi oamenii, parcurgând Calea Sfintei Cruci cu statui reprezentîndu-l pe Isus în mãrime naturalã.

Am plecat apoi spre Milano, unde am vizitat domul impunãtor. "Il Duomo", catedrala episcopalã în stil gotic, este o capodoperã cu decorații elaborate: "Un poem în marmurã" cum a remarcat scriitorul Mark Twain. Aici sunt depuse moaştele Sfântului Ambrozie.

Interesant este faptul cã actuala catedralã a fost construitã peste biserica veche, la subsol fiind în perfectã stare altarul fostei biserici din Milano. De fapt, tot occidentul a ştiut sã pãstreze orice dovadã din trecut, în prezent acestea devenind puncte de atracție turisticã.

De la Milano am plecat la Torino, unde este cea mai mare comunitate de români. Acolo am participat la Sfânta Liturghie în catedrala "Sfântul Ioan Botezãtorul" care gãzduieşte în capela regalã Giulgiul din Torino. Acesta are o importanțã crucialã pentru noi, creştinii, fiind o dovadã de netãgãduit a existenței lui Cristos. Giulgiul care l-a acoperit pe Mântuitorul nostru cât a stat în mormânt, pãstreazã toate urmele suferiței sale: rãnile provocate de coroana din spini, pusã de romani pe capul lui Isus, urmele biciuirii, a cuielor care au strãpuns mâinile şi picioarele când a fost rãstignit, petele de apã şi sânge din dreptul inimii şi alte urme ce dovedesc autenticitatea Giulgiului.

Torino a fost ultimul oraş italian vizitat. De aici am plecat spre Franța, apropiindu-ne din ce în ce mai mult de ținta noastrã, Lourdes. Pregãtitoare pentru întâlnirea noastrã cu Sfânta Fecioarã Maria de la Lourdes, a fost mãnãstirea de la "La Salette". Aici, pe "muntele sfânt", în anul 1846, Sfânta Fecioarã s-a arãtat celor doi ciobãnaşi: Maximin Giraud şi Melania Calvat. "Frumoasa Doamnã", dupã cum au povestit cei doi copii, a apãrut pe înãlțimile Alpilor plângând. Era nespus de tristã. Nu mai putea ține mâna lui Isus Cristos sã nu cadã peste fiii sãi prea pãcãtoşi, pe care oricum îi iubea. Apariția ei a fost un avertisment pentru oamenii din acele timpuri, care nu respectau duminica, ziua Domnului şi care înjurau de Dumnezeu şi de lucruri sfinte. Mesajul Sfintei Fecioare Maria de la La Salette poate fi tradus prin înfãțişarea cu care s-a arãtat ciobãnaşilor. Pe umerii Frumoasei Doamne atârna un lanț greu şi apãsãtor ce pãrea a o copleşi; alãturi, trandafiri de toate culorile, de asemenea, trandafiri în jurul capului şi la picioare, arãtând cã dragostea cu toate nuanțele ei va sfârşi prin a sfãrâma lanțurile sclaviei pãcatelor. La gât, Fecioara purta o cruce pe care erau cioplite instrumentele pãtimirii lui Isus: un ciocan şi un cleşte. Ciocanul, reprezentând pãcatele oamenilor, l-a pironit pe Isus pe cruce, provocându-i moartea. Cleştele poate sã scoatã cuiele, eliberând viața. Depinde de noi ce vrem sã alegem: sã-l rãstignim pe Cristos în continuare prin pãcat, sau sã ne întoarcem cu umilințã la El şi sã scoatem cu cleştele cuiele ce i-au provocat atâta suferințã... Deci sã alegem viața. Acest sanctuar situat în vârful munților, mai aproape de Dumnezeu, înconjurat de privelişti unice, inedite din Alpi, unde Fecioara Maria şi-a arãtat încã o datã dragostea ce ne-o poartã fiecãruia dintre noi, acest loc sfânt, ne îndeamnã sã reflectãm mai mult asupra vieții noastre, sã ne întoarcem fața cãtre "Frumoasa Doamnã" care plânge pentru noi şi sã ne rugãm cu stãruințã ca fiul ei sã nu ne pedepseascã pentru pãcatele noastre.

Încãrcați spiritual şi prin sfânta Liturghie celebratã aici, am plecat spre Avignon, unde am vizitat reşedința papalã din perioada 9 martie 1309 - 13 ianuarie 1377. De aici am pornit spre meleagurile Cataloniei, cãtre mãnãstirea Montserat, însemnând "Muntele Sfânt". Pe o întindere planã se înalțã sfidãtor fațã de micuțele dealuri ce-l înconjoarã, Muntele Sfânt, simbol al libertãții şi identitãții naționale a catalanilor. Vârfurile muntelui apar ca nişte degete uriaşe de piatrã, ce se înalțã fãcând legãtura între cer şi pãmânt. Aici nu s-a arãtat Sfânta Fecioarã, însã existã în bisericã o statuie a Mariei cu pruncul Isus în brațe, numitã "Madona Neagrã" din cauza lemnului negru din care este realizatã. La prima vedere pare o statuie ca oricare alta, însã este consideratã o minune fãcutã de Dumnezeu deoarece a rezistat numeroaselor atacuri asupra mãnãstirii care au avut loc de-a lungul timpului, chiar a distrugerii acestui loc sfânt.

Din Montserat ne-am continuat drumul spre Lourdes, unde am fost primiți cu cãldurã de pr. Mihai Percã, capelan al sanctuarului, şi pr.Valerian Dumea, care activeazã în Franța, într-o parohie din apropierea Lourdes-ului.

Aici am stat trei zile în care fiecare a încercat sã profite cât mai mult pentru reculegere, dialog cu Maica Cereascã şi cu Dumnezeu, şi pentru purificarea sufletului.

În prima dimineațã am participat la Sfânta Liturghie în Criptã, prima din cele trei biserici construite deasupra Grotei. Spre dupã-amiazã ne-am amintit împreunã de suferințele lui Cristos pe drumul Calvarului, parcurgând Calea Sfintei Cruci în mãrime naturalã.

Un moment foarte important pentru fiecare dintre noi a fost trecerea pe la Grota unde Sfânta Fecioarã Maria a apãrut Bernadetei Soubirous în anul 1858. Când eu am trecut pe la Grotã pentru prima oarã, un fior rece mi-a strãbãtut tot corpul, fiind foarte emoționatã. Atingeam locul dumnezeiesc unde a stat Fecioara Maria. Eram atât de aproape de Mama mea cereascã! Puteam pune la picioarele sale sfinte toate rugãciunile, cererile, problemele, bucuriile, succesele mele, într-un cuvânt toatã viața mea, ştiind cã mã ascultã, cã le duce fiului ei Preaiubit, Domnul nostru Isus Cristos. În fața Grotei am descoperit locul unde Bernadeta a îngenunchiat în fața Fecioarei Preacurate şi unde a scormonit în pãmânt pentru a gãsi izvorul sfânt, cu apã miraculoarã, apã care, folositã cu multã credințã, a vindecat şi vindecã trupul şi sufletul celor care strigã dupã ajutor.

În fiecare searã am participat la procesiunea cu lumânãri, timp în care se recita Sfântul Rozariu în toate limbile pelerinilor prezenți. Când s-a rostit "Bucurã-te Marie" şi s-a cântat o strofã din cântecul "Fecioara la munte" în limba românã, iar noi ridicam cu şi mai mult entuziasm lumânãrile, am fost cuprinşi de o emoție puternicã, ca emoția unui copil care aude glasul blând al mamei sale. Eram mândri cã rãsuna peste tot limba noastrã dulce, limba românã.

Pe 8 septembrie, în sãrbãtoarea Naşterii Sfintei Fecioare Maria, am participat la sfânta Liturghie internaționalã din Bazilica subteranã "Sfântul Pius al X-lea", devenitã neîncãpãtoare pentru mulțimea nesfârşitã de pelerini din toate colțurile lumii. În marea aceea de oameni, am realizat cât de mici suntem în fața lui Dumnezeu. Cu toate acestea, el ne iubeşte nespus de mult pe fiecare şi ne aratã dragostea sa nemãrginitã în orice clipã a vieții noastre.

Ce m-a marcat pe mine, şi cred cã şi pe ceilalți pelerini, a fost mulțimea bolnavilor care, în stare gravã de sãnãtate, cu cãruciorul sau chiar cu targa, veneau şi cereau cu încredere lui Dumnezeu, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, vindecarea lor. Erau impresionante fețele lor deschise, luminate de speranța în Cristos. Aceşti bolnavi nu ar fi reuşit sã ajungã la Maria fãrã ajutorul miilor de voluntari care îşi arãtau iubirea, recunoştința şi mulțumirea fațã de Dumnezeu, ajutându-i pe cei care aveau nevoie de sprijinul lor.

Dupã ce timp de trei zile ne-am rugat fierbinte cãtre Maria, încredințându-i toate nevoile, problemele, gîndurile şi dorințele noastre, profitând de fiecare clipã petrecutã în acel loc sfânt, Lourdes, ne-am curãțat trupul şi sufletul cu apa miraculoasã, a venit şi timpul sã plecãm.

Cu mare durere în suflet, unii chiar cu lacrimi în ochi, ne-am luat rãmas bun de la Bernadeta, de la grota ei minunatã şi de la Sfânta Fecioarã Maria din Lourdes, rugând-o sã ne cãlãuzeascã toatã viața noastrã.

Pe drumul de întoarcere spre casã am trecut prin Nevers, oraşul unde Sfânta Bernadeta s-a retras la o mãnãstire unde a trãit cu modestie. În muzeul mãnãstirii am putut vedea puținele lucruri ce au aparținut sfintei Bernadeta, iar în bisericã este expus trupul sãu micuț, gingaş, învelit într-o mantie de cearã. Rãmãşițele pãmânteşti ale Bernadetei au fost gãsite intacte.

În cãlãtoria noastrã am poposit o zi la Paris unde am vizitat muzeul Luvru, impresionantele catedrale Notre-Dame, Sacre-Coeur, Madelaine şi biserica Fiicelor Caritãții cu Medalia miraculoasã, unde am participat la sfânta Liturghie. Dupã o plimbare pe Champs-Elysée, am admirat Turnul Eiffel şi am încheiat ziua cu o minunatã croazierã pe Sena.

Trecând prin Germania şi Austria ne-am apropiat din ce în ce mai mult de casã. În Austria am vizitat oraşul Salzburg, un oraş vechi, cu arhitecturã barocã, care m-a impresionat prin zecile de statui, fântâni arteziene, sculpturi în piatrã. Mozart troneaza peste tot, pe strãzi, în vitrine, în ciocolata delicioasã, pe umbrele, în muzeele lui, în muzica lui. Salzburg este un omagiu adus acestui geniu al muzicii.

Dupã ce am vizitat un pic Viena cu domul Sfântul Ștefan, am ajuns la Bad Deutsch Altenburg, satul în care s-a nãscut episcopul nostru martir Anton Durcovici. La piatra ce simbolizeazã locul unde era casa pãrinteascã a acestuia, am invocat memoria martirului nostru şi ne-am rugat împreunã pentru beatificarea lui. În semn de mulțumire pentru pelerinajul fãcut, cei trei preoți pe care i-am avut alãturi pe parcursul acestuia, pr. Eduard Patraşcu, pr. Mihai Cãtãu şi pr. Adrian Blãjuțã, au celebrat sfânta Liturghie în biserica unde a fost botezat episcopul Anton Durcovici.

Mulțumim pãrintelui Adrian pentru toate momentele inedite pe care le-am petrecut împreunã, pentru stoicismul cu care a înfruntat micile probleme ce au mai apãrut pe parcursul celor douã sãptãmâni şi care, cu mult curaj şi determinare, a organizat acest pelerinaj memorabil.

Cu sufletul încãrcat de bucurie, de linişte şi pace, de bunãtate şi frumusețe, am ajuns acasã cu hotãrârea ca unindu-ne în rugãciune cu Sfânta Fecioarã Maria şi conştienți de menirea noastrã pe acest pãmânt, sã-l lãsãm pe Isus sã intre în inima noastrã şi sã ne cãlãuzeascã paşii pe calea cea dreaptã care duce cãtre Dumnezeu.

Mara Benchea

* * *

Mai multe imagini din pelerinaj puteți vedea în albumul foto, partea I şi albumul foto, partea a II-a

© 2017 Parohia Romano-Catolică "Fericitul Ieremia" Bacău
Str. Digu Bîrnat, 4, 600349-Bacău; tel. 0234/577471; e-mail: pfibacau@gmail.com