Zagreb: Pelerin la Întâlnirea Europeanã Taizé

Aflatã la Zagreb (Croația), în perioada 28 decembrie 2006 - 1 ianuarie 2007, în mijlocul unui grup de 35 de tineri din Dieceza de Iaşi care a participat la Întâlnirea Europeanã Taizé, Mihaela Coşa din Parohia "Fericitul Ieremia", Bacãu, încearcã, prin rândurile care urmeazã, sã ne introducã în atmosfera reconciliantã şi de sãrbãtoare din acele zile.

Taizé... Un nume cu o rezonanțã aparte, cunoscut multora dintre noi, un nume ce nu mai desemneazã doar un simplu loc, dar care a devenit un stil de viațã şi un mod de rugãciune pentru mulți dintre noi.

Miercuri dimineațã, pe 27 decembrie 2006, am pornit la drum având alãturi de noi pe prietenul cel mai bun, adicã pe Cristos, ale cãrui ajutor şi binecuvântare i le-am cerut, participând la o liturghie celebratã în capela Centrului Cultural "Xaverianum" din Iaşi de pr. Henryk Urban care ne-a însoțit şi pe tot parcursul cãlãtoriei.

Plini de entuziasm şi nerãbdare am ajuns şi la destinație. Dupã ce am trecut de punctul de primire, fiecare a fost direcționat de organizatori spre parohiile şi familiile care aşteptau sã ne primeascã.

Aceste cinci zile petrecute la Zagreb au fost pentru cei aproximativ 40.000 de tineri veniți din întreaga Europã - şi nu numai - adevãrate ocazii de cunoaştere reciprocã, de descoperire a culturii şi a tradițiilor croate şi mai ales de apropiere de Dumnezeu şi de "celãlalt" având în suflet "încrederea" cã cineva ne conduce paşii şi are grijã de noi.

Toate acestea le-am experimentat în timpul dimineții prin rugãciuni în parohii, urmate de momente de reflecții şi discuții, dupã care la ora 13.15 şi respectiv la ora 19.00 ne întâlneam cu toții la Centrul Expozițional din Zagreb, cunoscut sub denumirea de Zagrebacki Velesajam, pentru rugãciunea comunã.

În timpul dupã-amiezii, în diverse puncte din oraş au fost ținute workshop-uri pe diferite teme.

În centrul atenției a fost scrisoarea de la Calcutta a fratelui Alois, succesorul fratelui Roger, scrisã în urma întâlnirii ce a avut loc la Calcutta între 5-9 octombrie 2006, reunind 6000 de tineri, mai ales asiatici. Câteva idei exprimate în cadrul acestei scrisori meritã a fi consemnate şi reținute pentru a ne fi cãlãuzã în pelerinajul ce-l avem de întreprins în fiecare zi a vieții noastre.

Ideea de început a scrisorii este cã toate ființele umane constituie o singurã familie şi Dumnezeu se aflã în fiecare persoanã umanã, fãrã excepție, aşa cum însuşi papa Benedict al XVI-lea sublinia la începutul slujirii sale: "Toți oamenii aparțin uneia şi aceleiaşi familii", (Mesaj pentru Ziua Mondialã a Pãcii, 2006).

Aceastã atenție îndreptatã cãtre observarea prezenței lui Dumnezeu în toatã creația implicã un respect pentru cealaltã persoanã. În perspectivã divinã, orice ființã umanã este sacrã. Astãzi, mai mult ca oricând, în societãțile noastre moderne, este foarte important sa reînviem aceastã atenție spre Dumnezeu şi acest respect pentru om. La Calcutta, deşi creştinii sunt o minoritate printre alte mari religii istorice şi deşi tensiunile între religii au condus la grave violențe, totuşi, respectul reciproc constituie esențialul relațiilor între credincioşi. Sãrbãtorile fiecãrei tradiții sunt respectate de cãtre ceilalți şi pot deveni chiar ocazie de împãrtãşire.

Pentru a face sã disparã zidurile de urã şi indiferentã ce existã între popoare, continente şi chiar în interiorul inimii omului, ne rãmâne sã facem o singurã alegere, cea a iubirii şi a speranței. Alegând iubirea, noi descoperim un spațiu de libertate pentru a crea un viitor pentru noi înşine şi pentru cei care ne sunt încredințați. Putem fi creatori chiar şi noi, acolo unde împrejurãrile nu sunt tocmai favorabile. Cum este posibil acest lucru? Pur şi simplu, mergând spre celãlalt, câteodatã cu mâinile goale, ascultându-l, încercând sã-l înțelegem şi astfel o situație dificilã se poate deja transforma.

În întreaga lume, imense inegalitãți întrețin o teamã fațã de viitor. Este nevoie sã ne simplificãm existența şi sã gãsim astfel o disponibilitate şi o deschidere a inimii pentru ceilalți. Pentru ca societãțile noastre sã ia un chip mai uman, este de mare preț sã dãruim din timpul nostru. Fiecare poate încerca sã asculte şi sã susținã, fie chiar şi o singurã persoanã: un copil delãsãtor, un tânãr fãrã loc de muncã şi fãrã speranțã, o persoanã în vârstã. În rugãciune, noi ne punem împreunã cu cei care ne sunt încredințați, sub privirea binevoitoare a lui Dumnezeu. El ne primeşte aşa cum suntem, cu ce este bun dar şi cu contradicțiile noastre interioare, chiar şi cu greşelile noastre. Evanghelia ne asigurã de acest fapt: slãbiciunile noastre pot deveni o uşã prin care Duhul Sfânt intrã în viața noastrã.

Acum 30 de ani, fratele Roger scria la Calcutta: rugãciunea este pentru tine un izvor al iubirii. Într-o infinitã gratuitate, abandoneazã-te ei cu trup şi suflet. În fiecare zi, cerceteazã câteva cuvinte din Scripturã, pentru a fi plasat în fața unei alte persoane, cel care a înviat. Lasã în linişte sã se nascã în tine un cuvânt viu al lui Cristos pentru a-l pune imediat în practicã (Scrisoarea popoarelor lui Dumnezeu, 1976).

Acest apel al fratelui Roger capãtã astãzi o nouã actualitate. Rãspândiți în întreaga lume, creştinii pot susține o speranțã pentru toți, trãind din aceastã veste nouã: dupã învierea lui Cristos, omenirea nu mai este fragmentatã. Smeriți, în rugãciune, noi învãțãm fãrã încetare sã aparținem unii altora. Cu cât ne apropiem mai mult de Cristos şi de evanghelia sa, cu atât ne apropiem mai mult şi unii de ceilalți. Prin primirea reciprocã, are loc un schimb de daruri. Ansamblul acestor daruri este astãzi necesar pentru a face auzitã vocea evangheliei. Cei care şi-au pus încrederea în Cristos sunt chemați sã ofere unitatea lor tuturor şi astfel lauda adusã lui Dumnezeu poate strãluci. Înrãdãcinați în Cristos, noi ne descoperim o capacitate de deschidere cãtre toți precum şi spre cei care nu pot crede în el sau care îi sunt indiferenți. Cristos a devenit servitorul tuturor, el nu umileşte pe nimeni.

Ca şi aceastã întâlnire de la Zagreb, credința noastrã trebuie sã fie o garanție de toleranțã şi deschidere", aşa cum afirmã Kofi Annan, secretarul general al Națiunilor Unite. Prin angajamentul nostru în societate, trebuie sã-l facem prezent pe Cristos şi în calitate de creştini suntem chemați sã arãtãm ca mesajul evanghelic este universal şi se adreseazã oricãrui om pe drumul vieții. Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei afirmã: "Pentru voi tinerii, ca şi pentru toți ceilalți, este foarte important sã privim viața ca un pelerinaj înfãptuit de încrederea în Dumnezeu. Iar Rowan Williams, arhiepiscop de Canterbury, spune: "Avem nevoie de încredere ca de aer proaspãt. Lumea noastrã duce lipsã din ce în ce mai mult de suflu şi de aer din cauza suspiciunii, a îndoielii şi a deznãdejdii. Doar încrederea ne poate ajuta sã ne încredințãm viața lui Dumnezeu întrucât el singur ne poate da sentimentul împlinirii şi bucuria existenței. Drumul spre Dumnezeu nu este uşor şi cere sacrificii şi muncã. Cu toate acestea doar o asemenea viațã este demnã de ființa umanã, prodigioasã creaturã a lui Dumnezeu".

Aceste gânduri le-am avut şi noi în minte şi în timpul "rugãciunii de veghe" pentru pace ce s-a ținut începând cu ora 23 în noaptea de 31 decembrie. Dupã aceastã rugãciune fãcutã la trecerea dintre ani a avut loc un festival al popoarelor, la care fiecare națiune a avut ocazia sã prezinte un program artistic compus din cântece şi dansuri specifice țãrii şi mai ales zonei din care provenea fiecare grup.

La final doresc din suflet sã afirm cã acest pelerinaj de încredere pe care l-am întreprins cu toții spre Zagreb şi apoi spre casele noastre ne-a demonstrat încã o datã cã este posibil sã cãutãm şi sã gãsim o comuniune cu Dumnezeu prin rugãciune comunã, cântece, tãcere, reflecție, pentru a redescoperi o nouã vitalitate şi a da un sens nou vieții, pentru a ne asuma responsabilitãți în locul în care trãim, ca sã fim purtãtori de pace şi de încredere pe pãmânt.

A consemnat Mihaela Coşa

© 2017 Parohia Romano-Catolică "Fericitul Ieremia" Bacău
Str. Digu Bîrnat, 4, 600349-Bacău; tel. 0234/577471; e-mail: pfibacau@gmail.com