Viişoara: Reînnoire de voturi şi intrare în postulandat

La mãnãstirea benedictinã "Maica Unitãții" (Mater Unitatis) de la Viişoara, lângã Piatra Neamț, în ziua de 11 iulie 2008, începând cu ora 17.00, a fost celebratã o Liturghie de cãtre PS Petru Gherghel, prilejuitã de sãrbãtoarea sfântului Benedict, de împlinirea a 10 ani de la sfințirea pietrei de temelie de cãtre papa Ioan Paul al II-lea, de reînnoirea voturilor pentru un an din partea a douã surori din Cleja, sr. Mihaela şi sr. Gabriela, precum şi de intrarea în postulandat a tinerei Mihaela Coşa din Parohia "Fericitul Ieremia" din Bacãu.

* * *

Cine aude, şi numai întâmplãtor, imperativul, deloc recent şi fãrã nimic senzațional, Ora et labora! (Roagã-te şi munceşte!), îşi dã seama repede cã el nu este un slogan oarecare, ce ar putea proveni din gura oricãrui om şi cã nici nu are cum sã încolțeascã în orice fel de viațã, ci neapãrat şi în mod necesar în acel suflet care a chibzuit mult şi a socotit cã multe lucruri sau bunuri de pe acest pãmânt se pot lãsa efectiv deoparte; cã de ceea ce este de prisos, inutil sau chiar dãunãtor trebuie sã te dispensezi cu convingerea neclintitã cã faci un lucru mãreț, sublim, şi nu doar ceva nonconformist. Și asta pentru a simți cã viața toatã stã sub grija şi controlul lui Dumnezeu; pentru a respira libertatea de a fi şi a merge exclusiv pe mâna lui Dumnezeu, care, atunci când te vrea numai pentru sine, are grijã sã-ți dea ceea ce umple sufletul tãu cu o indescriptibilã beatitudine care nu poate veni de nicãieri de pe acest pãmânt, ci numai din înãlțimi.

Asemenea gânduri îşi gãsesc greu loc în mințile oamenilor de astãzi, care pun la bãtaie toate energiile lor ca sã-şi trãiascã viața de pe pãmânt aşa încât sã dea cât mai rãspicat de înțeles cã vieții care s-ar deschide dupã aceasta prezentã, terestrã, nu meritã sã-i afectãm prea multã atenție sau interes.

Sfântul Benedict şi succesorii lui care au creat expresia enunțatã mai sus, devenitã ulterior celebrã, au gândit şi şi-au judecat lucrurile despre rostul lor în aceastã lume altfel, de parcã (numai parcã) ar fi fost ciopliți dintr-o altã naturã decât cea a noastrã. Lor le-a fost suficient imperativul: roagã-te şi munceşte!

De acest sfânt vrea Biserica Romano-Catolicã sã-şi aminteascã orice creştin în a 11-a zi a lunii iulie, aşa cum se poate vedea în calendarele noastre, care are ataşat la numele sãu titlul de patron al Europei.

Despre Benedict, dar mai ales despre benedictini (şi benedictine) nu ştim prea multe, şi, ce-i drept, nu din vina noastrã. Nu i-am vãzut pe la noi, nu sunt de gãsit mãnãstiri de-ale lor pe frumoasele întinderi pe care le cuprinde dieceza noastrã; nu ştim prea multe despre felul cum trãiesc şi ce spiritualitate au.

Dar ei existã de mult timp, cãci naşterea lor urcã în istorie pânã la al VI-lea secol d.C. Și ce e mai frumos şi, totuşi, cred, nu tocmai notoriu, e cã o mãnãstire benedictinã femininã s-a sãlãşluit şi în Moldova noastrã, mai exact în satul Viişoara de lângã Piatra Neamț, închinatã "Maicii Unitãții" (Mater Unitatis).

Mãnãstirea nu e veche deloc; aceasta o aratã toate încãperile care pot fi vãzute. În 1998, papa Ioan Paul al II-lea a binecuvântat piatra ei de temelie, iar cinci ai mai târziu, mai precis la 28 iunie 2003, a început acolo prezența stabilã a surorilor. Dar faptul cã este, se datoreazã, aşa cum spunea maica generalã, exclusiv Providenței care a ales sã aducã prima mãnãstire benedictinã femininã într-o țarã majoritar ortodoxã. Spre aceastã mãnãstire, aşezatã sus (în toate sensurile), s-au îndreptat credincioşi din Viişoara, dar mai ales din Piatra Neamț şi din alte locuri, nevoiți sã urce o porțiune de drum pietros şi disconfortant, lãsând în urmã case şi gospodãrii, pentru a ajunge la locul unde lui Dumnezeu îi place sã locuiascã şi el însuşi sã fie locuit, drumul constituindu-se ca semn al urcãrii deloc uşoare sau comode spre Cel care în Fiul sãu a coborât atât de mult la noi. Aşezarea ei chiar la baza pãdurii, îți permite sã simți cã spiritul îți este înãlțat.

Am avut bucuria sã vorbesc cu surorile, în special cu sr. Cristina, maica superioarã, înainte de începerea sfintei Liturghii, cãreia, printre altele, i-am mãrturisit sentimentul ciudat pe care îl încerci în momentul conversației cu ele, din cauza gratiilor interpuse peste tot. Mi-a dat un rãspuns, la care au consimțit repede şi tacit şi celelalte surori care o înconjurau, spunându-mi cã pentru ele gratiile sunt ca şi cum nu ar exista. Nu ele stau închise dincolo de gratii, ci noi, cei de dincoace, vedem gratiile şi suntem închişi. Libertatea este în realitate în partea lor, nu în a noastrã, cei prinşi sau încorsetați în atâtea lucruri materiale.

Acolo, în cinstea sfântul Benedict, s-a fãcut sãrbãtoare şi s-a celebrat sfântã Liturghie solemnã în ziua de vineri, 11 iulie 2008, la ora 17.00.

Sfânta Liturghie a fost prezidatã de episcopul nostru, Petru Gherghel, împreunã cu el concelebrând şi alții câțiva preoți.

Sãrbãtoare era în mãnãstire pentru cã se celebra memoria sfântului Benedict, dar şi din trei motive relativ actuale. Primul a fost deja amintit: 10 ani de la sfințirea pietrei de temelie de cãtre papa Ioan Paul al II-lea. Al doilea motiv era reînnoirea voturilor pentru un an din partea a douã surori gemene, originare din Cleja, sr. Mihaela şi, respectiv, sr. Gabriela. Acestea i-au fãgãduit Mirelui lor divin, prin intermediul maicii generale, cã îl vor avea pe el în centrul vieții lor, prin respectarea regulii benedictine, prin rugãciunea şi munca pe care le vor face. Și ultimul motiv îl constituie intrarea în postulandat a unei tinere din Parohia "Fericitul Ieremia" din Bacãu, pe nume Mihaela Coşa: o floare proaspãtã, tânãrã (24 de ani) adãugatã prin condescendența Celui care este izvorul unei asemenea chemãri, la buchetul celorlalte maici ale mãnãstirii.

Sã te decizi pentru o viața ascunsã acestei lumi; sã alegi sã locuieşti doar între zidurile mãnãstirii: clauzurã; sã te închizi atâtor oameni pe care îi cunoşti ca sã te deschizi cât mai mult lui Dumnezeu şi voinței lui; sã construieşti doar legãturi spirituale cu cei din afarã, unindu-te doar în rugãciune cu ei, nu poate însemna o simplã veleitate, un moft sau un act motivat de teribilism sau grandomanie, ci urmarea unui imbold interior aproape irezistibil, cãutarea unei pãci interioare care se revarsã în suflet din Dumnezeu.

Deşi am pãrãsit aceastã mãnãstire cu un "aer" curat de nimicnicie, totuşi am simțit în adâncul inimii, iubirea pe care Dumnezeu o revarsã în fiecare clipã asupra noastrã şi dorința sa de a rãspunde acestei iubiri în lumea în care ne mişcãm şi lucrãm.

Pr. Cristian Diac

© 2017 Parohia Romano-Catolică "Fericitul Ieremia" Bacău
Str. Digu Bîrnat, 4, 600349-Bacău; tel. 0234/577471; e-mail: pfibacau@gmail.com