| |
|
|
|
O aventurã de neuitat: Campus Scout - Ploscuțeni (21-25 iulie 2009)
Deoarece în mintea unui cercetaş vara înseamnã campusuri, iar campusuri înseamnã distracție, ne-am hotãrât sã facem un campus. Am vorbit, ne-am sfãtuit şi, gata, ne-am hotarât: "perioada 21-25 iulie, campuuss!" Și uite aşa, într-o zi de marți, dimineața, vedeai cum vin în curtea biserici lupişori şi temerari dornici de plecare. Am aşezat bagajele, ne-am aşezat şi noi şi am pornit spre locul unde visele noastre aveau sã se împlineascã. Și dupã zeci de kilometri de cântece şi țipete am ajuns la Casa-Kolping din Ploscuțeni.
Mai multe imagini puteți vedea în albumul foto. Bianca Antoche |
Breviar Online
|
|
© 2017 Parohia Romano-Catolică "Fericitul Ieremia" Bacău |
||
Lupişorii şi temerarii împreunã cu animatorii lor au organizat şi au participat la un campus desfãşurat în localitatea Ploscuțeni, județul Vrancea, în perioada 21-25 iulie 2009.
Normal, campusul a început cu o listã de reguli pe care toți trebuiau sã o respecte, iar dacã nu, bineînțeles, erau "rãsplãtiți" cu o pedeapsã. Pentru acomodare am fãcut câteva jocuri "de încãlzire" pentru ceea ce ne aştepta pe parcusul campusului. Apoi ziua a continuat cu acomodarea, montarea corturilor, jocuri şi activitãți scout, dar toate astea duc la foame, aşa cã am început: "Urlã foamea-n noi, sha la la la!!!... şi dupã, fiecare s-a pregãtit cum a ştiut mai bine pentru primul foc din campus. Unii s-au îmbrãcat cu haine mai groase, alții cu multã voie bunã, dar important e cã a ieşit o searã minunatã. Fiindcã pentru a doua zi erau pregãtite adevãrate aventuri s-a dat stingerea.
Și iatã cã soarele rãsare... a doua zi vine bineînțeles cu înviorarea, micul dejun şi apoi aventurarea în necunoscut. Cercetaşii au fost împãrțiți în douã patrule, sarcina lor fiind sã afle cât mai multe despre sat, de împlinit câteva provocãri şi, nu în ultimul rând, sã se distreze. Aşa cã împreunã ne-am îndreptat cãtre sat, lupişorii şi temerarii mergeau din casã în casã pentru a-şi îndeplini sarcinile, şi astfel au descoperit cât de primitori şi generoşi sunt oamenii de acolo.
Ajunşi înapoi, fiindcã energie mai era, dupã ce am luat prânzul, îndatã a început un meci de Scout-ball... şi am tot continuat cu diferite jocuri. Bunã dispoziție a fost mereu, dar şi foamea se fãcea prezentã repede, aşa cã am luat cina, iar apoi, cu mic cu mare, am început sã pregãtim focul.
În jurul focului am fãcut un moment spiritual unde toți am împãrtãşit ceea ce simțeam, apoi am fãcut multe jocuri care ne fãceau sã zâmbim într-una.
Deja a venit a treia zi, iar cercetaşii aveau de demonstrat de ce sunt în stare, aşa cã în urma unui concurs, o patrulã avea de respectat trei provocãri. Cu câteva comentarii, cu câteva zâmbete, le-au respectat, apoi patrula pierzãtoare a avut ocazia sã se revanşeze. Și fiindcã soarele bãtea puternic şi era foarte cald au urmat jocuri cu apã şi bineînțeles bãtaie cu apã în urma cãreia nimeni nu a ramas uscat, nici mãcar parintele Adi.
Ne-am schimbat, ne-am aranjat şi am plecat în sat la sfânta Liturghie care a fost concelebratã de pãrintele Cristian Diacu şi padre Adi. Dupã ce la sfârşitul Liturghiei pãrintele Adi a spus câteva cuvinte despre noi, mulți dintre cei prezenți ne-au sãrit în ajutor, care cu roşii, care cu murãturi, care cu ouã, care cu pufuleți etc., dovedind încã o datã cât de generoşi sunt cei din Ploscuțeni. Dupã ce am fãcut un "fly", am pornit din nou spre locul de cazare. Deoarece era multã bunã dispoziție, dupã masã am început sã punem în practicã jocurile copilãriei... fie cã erai lupişor, temerar sau lider, am început sã ne jucãm ascunselea. Timpul trecea, iar oboseala îşi spunea cuvântul, aşa cã din nou s-a dat stingerea.
Și iatã cã a venit şi ziua de vineri. În aceastã zi ne aştepta un traseu cu obstacole şi indicii prin pãdure şi apoi, la sfârşitul traseului ne-am gândit sã facem ceva ce, cu siguranțã, nu mai fãcusem niciodatã: sã participãm la o sfântã Liturghie în pãdure. Deoarece pãrintele Adi şi Ciprian erau pregãtițã cu tot ce trebuie pentru sfânta Liturghie, am pus în practicã dorința noastrã.
Sosind ultima searã, trebuia sã avem parte de un foc cu adevãrat frumos şi cu toții am plecat dupã lemne... Odatã întorşi, deoarece se auzea "Potol, potol, stomacul nostru e gool", am mancat şi apoi ne-am gândit sã savurãm desertul într-un mod mai plãcut, aşa cã a început o adevaratã bãtãlie cu budincã!
Apoi am cântat, am dansat, am fãcut jocuri în jurul focului şi a venit cel mai important moment al campusului: trecerea temerarilor la exploratori şi a lupişorilor la temerari. Dupã acest minunat moment deja stomacul țipa iarãşi, aşa cã l-am potolit cu grãtarul care era gata.
Și fiindcã un campus nu e complet fãrã "nãzbâtiile" din ultima seara, câțiva lideri au încercat sã-l facã de neuitat, aşa cã dimineața, dupã ce s-au trezit, toți au realizat cã papucii lor atârnau în copaci, dar şi când au privit unii spre alti au început sã țipe vãzând câte "mustãți" şi câte "autografe" au desenate pe ei.
Deja era ultima dimineațã când ne trezeam împreunã, dar fiecare oricât de somnoros era tot mai putea zâmbi, şi când toți credeau cã s-a terminat, a început o bãtaie cu fãinã din care nimeni nu a ramas "nefardat".
Dupã ce am fãcut curãțenie şi am adunat toate bagajele... am plecat spre casã. Ajunşi la parohie, puteai vedea cum toți erau obosiți... totuşi au mai putut sã ofere un zâmbet pentru poza de grup... şi puteai sã-i auzi pe scoutişti spunând: "A fost suuuupeeeerrr!
O experiențã minunatã!... O aventurã de neuitat!"