| |
|
|
|
Coroana de advent
Lumina, cãldura, viața pe care le dorim nu provin de la soare, aşa cum vedem în riturile precreştine legate de solstițiul de iarnã, ci de la Cristos; vrem sã celebrãm victoria lui Cristos asupra întunericului şi a morții. Originea acestei tradiții este recentã şi se insereazã bine în climatul de iarnã şi în dorința sosirii luminii. Coroana de Advent este o tradiție nãscutã în sec. XIX în Hamburg. În acest oraş erau mulți copii orfani care nu aveau o casã, trãiau cerşind şi dormind pe strãzi. Unii deveneau mici delincvenți şi ajungeau în închisoare. Un tânãr pastor evanghelic Johann Heinrich Wichern (1808-1881) a cumpãrat o casã mare în Hamburg, a restructurat-o şi a început sã adune copiii de pe stradã, sã le dea un acoperiş şi ceva de mâncare. Anul 1883 poate fi considerat anul întemeierii casei numite "Rauhe Haus". El i-a învãțat pe acei copii o meserie: unii au devenit cizmari, alții pictori, grãdinari, croitori... şi în felul acesta au încetat de a mai cerşi învãțând sã-şi câştige singuri viața. p align=justify>În fiecare an, în timpul Adventului, tânãrul pastor Wichern organiza un moment de rugãciune. În Adventul anului 1838 vrând sã facã mai frumos acest timp pentru oaspeții sãi, s-a gândit ca fiecare copil sã aprindã, începând cu 1 decembrie,în timpul momentelor de rugãciune, câte o lumânare coloratã. Din 1840 în fiecare an avea loc în aceastã casã o scurtã ceremonie religioasã: pastorul şi copiii se adunau în dormitor, Wichern povestea ceva despre Advent şi Crãciun şi se cântau multe cântece. Deoarece în fiecare zi se aprindea câte o lumânare, acel moment s-a numit Kerzendacht (celebrarea lumânãrilor). Un prieten de al pastorului a pregãtit un cerc de lemn pe care s-au aşezat lumânãrile, aşa încât sã parã o mare "coroanã de luminã", Lichterkranz. Se ajungea la Crãciun cu toate cele 24 de lumânãri aprinse. Deoarece le plãcea foarte mult, începând cu 1851 chiar copiii au început sã ornamenteze coroana cu ramuri de brad ca semn al vieții. < p align=justify>Multe persoane au gãsit coroana de advent atât de frumoasã, încât au vrut sã aibã chiar în casa lor ceea ce se numea Coroana de luminã. În felul acesta uzanța aceasta a ieşit din acel ambient şi s-a rãspândit mai ales în familii. Dar cine avea în casã un loc atât de mare ca sã atârne o coroanã de Advent pe care sã stea 24 de lumânãri? Astfel s-a micşorat numãrul lumânãrilor ajungându-se doar la patru, dupã cele patru duminici ale Adventului: trei de culoare violet şi una de culoare roşie. Acest obicei s-a rãspândit repede în familiile evanghelice din întreaga Germanie, dar în scurt timp s-a rãspândit în lumea anglo-saxonã şi apoi în Franța. Fiind consideratã la origine o tradiție protestantã, la început a fost privitã cu suspiciune în lumea catolicã. Dupã primul rãzboi mondial ea a primit un nou impuls şi a intrat şi în casele catolicilor. În 1925 coroana de advent, în forma sa actualã şi-a fãcut apariția într-o bisericã catolicã din Koln iar în 1930 la Munchen. Prin 1935, în Austria, a început sã se binecuvânteze coroanele de advent pentru casele particulare. p align=justify>Astãzi acest obicei are o mare rãspândire, complice fiind şi supermarketurile care pun la dispoziție coroane de Advent deja confecționate, de toate tipurile, pentru toate gusturile, la toate prețurile. FOLOSIREA COROANEI DE ADVENT
Coroana de Advent are o funcție religioasã: vesteşte apropierea Crãciunului mai ales copiilor, ne pregãteşte pentru Crãciun, trezeşte rugãciunea comunã, aratã cã Isus este adevãrata luminã care învinge întunericul şi rãul. Consumismul modern a pus stãpânire pe acest obicei, a confecționat tot felul de forme de atârnat pe uşile de la intrare în locuințe, a fãcut din ea un motiv ornamental de Crãciun care se gãseşte nu doar în case ori biserici, ci şi în magazine, în piețe, la concerte. Cu toate acestea ea nu-şi pierde valoarea sa simbolicã, datã fiind structura şi conteştul în care este inseratã, şi ca orice simbol nu înceteazã sã ne vorbeascã, sã ne interogheze, sã solicite cãutarea unui sens. Tocmai de aceea ea s-a rãspândit foarte repede. Unde se foloseşte. În primul rând în familie, atârnatã de lustrã sau aşezatã în centrul unei mese. Alții o aşazã la intrare sau la fereastrã. Se foloseşte în bisericã, în centru sau lângã pupitru, pe altar în locul lumânãrilor. SECRETUL COROANEI DE ADVENT
Coroana de advent este un imn adus naturii care revine la viațã, atunci când totul pare a se sfârşi, un imn adus luminii care învinge întunericul, un imn adus lui Cristos, adevãrata luminã, care vine sã învingã întunericul rãului şi al morții. Simbolismul. Coroana de Advent are o formã circularã. Cercul este încã din antichitate un semn al veşniciei şi al unitãții; aici indicã şi soarele şi ciclul sãu anual, modul sãu continuu de a se reproduce, fãrã a se consuma vreodatã; exprimã foarte bine misterul lui Cristos care este propus mereu. La fel ca şi inelul, care este un tot continuu, coroana este şi semn de fidelitate, fidelitatea lui Dumnezeu fațã de promisiunile sale. Datã fiind aceastã semnificație, coroana de Advent trebuie sã-şi menținã forma sa circularã şi nu trebuie sã devinã o compoziție floralã cu patru lumânãri. Coroana este şi semn al regalitãții şi al victoriei. În vechea Romã erau încoronați învingãtorii jocurilor sau ai unui rãzboi. Și azi primesc coronițã cei care iau premiul întâi. Coroana de Advent anunțã cã acest Copil care este aşteptat este regele care învinge întunericul cu lumina sa. Ramurile mereu verzi de brad sau de pin care orneazã coroana sunt semnele speranței şi ale vieții fãrã de sfârşit, a vieții veşnice. De aceea coroana adevãratã nu trebuie sã fie din teracotã, din ceramicã, etc. Aceste ramuri amintesc de intrarea lui Isus în Ierusalim, primit cu ramuri şi salutat ca rege şi mesia. SIMBOLISMUL LUMÂNÃRILOR
Cele patru lumârãri indicã cele patru sãptãmâni ale timpului Adventului. Aprinderea succesivã a lumânãrilor indicã apropierea progresivã a Naşterii lui Isus, progresiva victorie a luminii asupra întunericului. De aceea e bine ca aprinderea lor sã aibã loc seara, pe întuneric. La început lumânãrile erau trei de culoare violet şi una de culoare roşie: violet pentru a indica penitența şi convertirea la Dumnezeu, roşie ca semn al bucuriei pentru iminenta naştere a lui Isus; cea roşie se aprinde în a treia duminicã de Advent, numitã chiar Gaudete (bucurați-vã). Ele pot fi însã toate de culoare albã sau în patru culori diferite. Fiecare lumânare îşi are semnificația sa religioasã. Conform tradiției, prima este lumânarea profetului, a doua a Betleemului, a treia a pãstorilor, a patra a îngerilor. Mai sunt şi alte tradiții, de exemplu: prima este lumânarea iertãrii acordate lui Adam şi Evei prin care din muritori au devenit vii în Dumnezeu; a doua este cea a credinței patriarhilor care cred în darul țãrii promise; a treia este cea a bucuriei lui David pentru descendența sa; a patra este cea a învãțãturii profeților care vestesc dreptatea şi pacea. Diferitele lumânãri primesc din când în când numele unui personaj biblic, expresie a unei atitudini sau virtuți care predispun pentru Crãciun. De obicei a treia lumânare este legatã de bucurie, corespunzãtor cu tema celei de a treia duminici. Atenție: nu lãsați niciodatã sã ardã lumânãrile coroanei fãrã supraveghere! Preluare de pe www.pastorație.ro
|
Breviar Online
|
|
© 2017 Parohia Romano-Catolică "Fericitul Ieremia" Bacău |
||
ORIGINEA COROANEI DE ADVENT