| |
|
|
|
Lupişori şi temerari în campus
Ajunşi la Comaneşti, ne-am instalat, şi, bineînțeles, am fãcut deschiderea oficialã a camp-ului mult aşteptat. Am ascultat regulile campusului, am fost împãrțiți pe cele trei patrule, şi am început prin a ne cunoaste mai bine pe patrule, a ne inventa un nume, un slogan şi un imn. Dupã o zi plinã de peripetii a ajuns şi mult aşteptatul moment la foc unde fiecare patrulã a avut de pregãtit câte ceva, iar imediat dupã încheierea programului de searã s-a dat stingerea cu binele meritate pedepse aplicate copiilor ce aveau un plus de energie. Pentru a ne dezamorți şi a fi plini de energie, odatã cu trezirea ce era la ora 7.00, am început mult aşteptata înviorare. Încãlziți şi cu burțile goale ne-am grãbit la micul dejun pentru ca mai apoi sã dãm drumul la programul propriu-zis. Imediat dupã micul dejun a urmat o mica catehezã, câteva joculețe, iar timpul trecea rapid fãrã sã simțim. Dupã-amiazã programul a fost mai special. Ne-am urnit cu toții şi am plecat pe patrula pe dealurile din Comãneşti, prilej de a fi mai aproape de naturã şi de a şti sã fim un grup unit, o echipã unitã. Obosiți şi însetați de la atâtea provocãri date de liderii noştri, dar mai ales de la atât urcat şi coborât ne-am întors acasã unde ne-a aşteptat o surprizã drept merit: PEPENE! Am înfulecat plini de mulțumire şi drept recunoştințã am fãcut un rozariu împreunã pentru a-i mulțumi Domnlui pentru ziua minunatã şi deosebitã din viata noastra pe care cu siguranțã nu o vom uita prea rapid. La fel ca seara precedentã ziua s-a încheiat la focul de tabãrã, plini de voie bunã, cu cântece şi jocuri ce ne-au fãcut sã ne simțim minunat. Urmãtoarea zi de dimineațã am realizat cã deja era miercuri, o veste tristã pentru noi cãci deja eram la jumãtatea campusului. Și fiindcã vremea mereu a ținut cu noi, iatã cã în aceastã zi a fost mai mohorâtã cu noi, ceea ce înseamna cã toatã ziua a plouat şi a vrut sã ne ținã în casã. Dar pentru cã noi ştim sã ne adaptãm în orice situație aceastã zi nu a fost stricatã şi nici nu ne-am dat în spate de la ploaie. De dimineațã am fãcut o înviorare rapidã şi "udã" pentru ca mai apoi dupã micul dejun sã urmeze cateheza şi multe alte jocuri ce ne-au ținut ocupați în casã şi în siguranțã. Chiar şi aşa ne-am simțit bine pentru ca tot ce era mai important a fost faptul cã "Împreunã-i mai frumos" (aceasta fiind titlul campusului). Seara se mai înseninase puțin, numai bine pentru a celebra o liturghie în aer liber, prilej ce ne-a amintit ca un cercetaş nu este aproape doar de natura ci şi de Dumnezeu. Uşor, uşor ne îndreptãm cu paşi mãrunți spre finalul campusului. Ziua de joi avea sã fie o zi deosebitã pentru cã liderii noştri s-au gândit a ne pregãti un program deosebit. La fel ca în fiecare dimineațã am început cu nelipsita înviorare, nelipsitul mic-dejun, dar mai ales, nelipsita catehezã. Imediat dupã catehezã ne-am organizat rapid pe patrule, am primit un mic pachețel cu noi, cãci nerãbdãtori urma mult aşteptatul HIKE. Ideea acestui hike a fost de a fi mai aproape de naturã, prilej de a face o explorare pe dealurile din Comãneşti. Entuziasmați de aceastã idee, am plecat cu multã voie bunã şi la pas, fiecare patrulã pe traseul ei pe care îl avea bine delimitat. Dar fericirea noastrã nu avea sã ținã pentru mult timp cãci pe parcursul explorãrii noastre am observat cã traseul a fost sabotat. Deziluzionați şi amãgiți ne-am întors înapoi în curtea şcolii. Dar surprizele de abia de acum aveau sã înceapã. Pentru ca persoanele care s-au ocupat de noi ne iubesc mult, şi pentru cã nu au suportat sã ne vadã trişti, au profitat de soarele cald al verii şi de cãldura ce ne-a moleşit şi pentru a ne pune din nou pe picioare şi zâmbetul înapoi pe buze ne-au pregãtit dorința mare de la începutul campusului: o bine venitã bataie cu apã! Dupã o fleoscãialã bunã, alãturi de nişte jocuri "ude" ne-am mai revenit şi veselia a revenit şi ea la ordinul zilei. Pentru cã seara se apropia cu paşi rapizi, imediat dupã cinã a urmat focul de tabãrã, unde ne-am gândit sã începem cu un rozariu în cinstea sfintei Fecioare Maria, pentru a-i mulțumi cã nu ne-a dat uitãrii nici azi şi cã ne este alãturi de fiecare datã. O seara bine animatã de jocuri şi cântece, o searã în care toatã lumea s-a simțit bine s-a terminat cu un somn adânc. Ne-am trezit din nou de dimineațã, plini de enegie dar de data aceasta puțin supãrați cãci deja era vineri, ultima zi a campusului. Aceastã zi avea sã fie o zi de neuitat! Deşi nu la fel de încãrcatã ca celelalte, totuşi ne-am simțit bine, alãturi de înviorarea cu care ne obişnuisem deja, alãturi de cateheza dimineții dar şi de jocurile ce ne animau şi ne fãceau sã ne simțim bine. Programul campusului a fost unul "cercetãşesc". Pentru cã nici un campus nu poate trece fãrã a juca un "scout-ball", liderii noştri s-au gândit cã dupã-amiaza de vineri sã o petrecem împreunã, într-un meci frumos de scout-ball, dar şi pregãtindu-ne pentru a dezlega jocul "îngeraşul". Fiecare copil avea câte un copil de care a avut grijã pe tot parcursul campusului şi pentru a pleca cu o amintire ne-am fãcut cadouri între noi la focul de tabãrã când am dezlegat misteriosul îngeraş. Programul special a fost unul cu totul şi cu totul special. Pe lângã jocurile şi cântecele nelipsite din ultima searã, pe lângã ploaia de care am avut parte la foc, buna dispoziție a noastra nu a dispãrut. Am continuat în şcoala unde padre Adi a avut parte de o surprizã şi o micã amintire din partea "cercetaşilor şi prietenilor lui". Fiind ultimul campus pe care l-a petrecut alãturi de noi am avut un prilej extraordinar de a-i mulțumi pentru toate câte a fãcut pentru noi şi a-i dãrui ceva special şi din inimã, pentru a nu ne uita niciodatã şi nici pentru a nu ne simți lipsa prea tare. Deşi a fost un moment emoționant, cu lacrimi, zâmbete, mulțumiri şi îmbrãțişãri de grup, seara s-a terminat minunat, iar acea searã va rãmâne în mintea fiecaruia dintre noi. Sâmbãta a fost ultima zi, zi în care am profitat din plin de ultimile momente petrecute împreunã, zi în care am lãsat curat şi ordine la locul desfãşurãrii campusului, zi în care ne-am fãcut bagajele şi în care ne-am îmbarcat din nou în maşini cu o urmã de tristețe, dar cu multe amintiri frumoase şi clipe de neuitat. Acest campus a fost unul cu totul şi cu totul deosebit şi special, şi dorim a multumi tuturor care ne-au întins o mânã de ajutor, în primul rând pãrintelui paroh Dumitru Gabor care nu ne uitã niciodatã şi este mereu alãturi de noi, lui padre Adrian care deşi nu mai este pãrintele nostru spiritual va rãmâne "tãticul nostru", doamnelor bucãtãrese cãrora le mulțumim din inimã pentru mâna de ajutor care ne-au dat-o şi pentru cã nu ne-au lãsat sã murim de foame, domnului director care ne-a gãzduit la şcoalã şi domnului Narcis care ne-a ajutat cu locația. Mii de mulțumiri şi liderilor noştri care ne-au purtat de grijã şi au fãcut ca acest campus sã fie unul special şi de neuitat şi tuturor celor care au întins o mânã de ajutor pentru buna desfãşurare a lucrurilor. Domnul sã-i ajute şi sã-i rãsplãteascã pe toți cu darurile sale! Rafaela Toma
Mai multe imagini puteți vedea în albumul foto. |
Breviar Online
|
|
© 2017 Parohia Romano-Catolică "Fericitul Ieremia" Bacău |
||
Deoarece scoutiştii lupişori şi temerari din CL "Fericitul Ieremia" s-au hotãrât sã plece în campusul anual, în perioada 25-30 iulie 2011, la Comãneşti, luni dimineațã, pentru a începe campusul cât mai bine, am participat la sfânta Liturghie de la ora 7.00. Eram îmbrãcați în uniforma scout şi pregãtiți atât sufleteşte cât şi trupeşte. Dupã aceasta, ne-am îmbarcat în maşini şi am plecat la drum.