| |
|
|
|
Un campus de neuitat
Nelipsitele întârzieri au fãcut suspans în jurul nostru, dar nimic nu mai conta deoarece toți zâmbeam, deoarece aveam sã petrecem şase zile împreunã într-un loc minunat. Dupã o sfântã Liturghie, ne-am îmbarcat cu toții şi am plecat. O primã oprire în drumul nostru a fost la padre Adi, la Roman, unde pozele şi glumițele au fãcut ziua mai frumoasã. Pe negândite am ajuns la locația finalã: Lacul Roşu. Campusul nostru a început cu trei fluiere, care a anunțat regulamentul. Apoi am avut parte de o mini-drumeție şi de o plimbare cu bãrcile, ce ne-a fãcut sã ne testãm curajul şi lungimea zâmbetului, cã doar se fãceau poze. Seara nu s-a lãsat aşteptatã, dar nici noi nepregãtiți. Jocul de-a v-ați-ascunselea a încins serata şi a fãcut ca miezul nopții sã cânte un sincer La mulți ani pentru sãrbãtoriții noştri. Cât am clipi s-a dat stingerea. Ziua a II-a a început cu o înviorare ce ne-a fãcut sã aterizãm în bisericã, unde aveam întâlnire cu Doamne, Doamne. Aceasta a fost urmatã de momentul reflexiv al zilei, coordonat de padre Gabi al nostru. Apoi câteva mãnuşi portocalii ne-au colorat mâinile întru-cât urma ecologizarea. Jandarmii au avut grijã sã ne arate zona, iar noi am avut grijã sã o facem lunã. Neobosiți şi dornici de admirat peisaje în 3...2...1... am urcat vârful Suhardu. Focul de tabãrã a pus punct zilei. A III-a zi a început cu o înviorare adevaratã, Liturghie, momentul reflexiv şi ploaie, de aceea ne-am desfãşurat activitatea în cabanã. Sacii de dormit au dat start unei întreceri precum şi altor jocuri amuzante. Programul distractiv şi cântecele serii l-au adus pe padre Adi în vizitã la noi. Cât ai clipi: stingerea!. A IV-a zi am pornit în cea mai lungã şi frumoasã drumeție, adicã am urcat Piatra Singuraticã, însoțiți de jandarmii montani. Ajunşi sus, am montat corturile, ne-am aprovizionat cu lemne şi treptat am înconjurat focul cu zâmbete, cântece şi jocuri. Dimineața a V-a a început cu înviorare şi o steluțã pentru a ne dezmeticii. Uşor, uşor, am coborât şi, ajunşi la cabanã, ne-am dat în tirolianã şi am fãcut alpinism, lucruri noi şi mult aşteptate de noi. Ultima seratã a fost plinã: foc, jocuri, cântece, mâncare, bucurii, pãreri ale campului, emoții, zâmbete, totemuri şi multe altele. Un campus de neuitat şi de care ne este dor! Nu în ultimul rând, îi mulțumim lui padre Gabi, care a fost permanent lângã noi şi ne-a ajutat necondiționat, lui padre Marius pentru mâna de ajutor ce ne-a întins-o, pr. paroh Dumitru Gabor ce ne ajutã din plin şi ne este alãturi mereu, dar şi tuturor persoanelor ce au fãcut posibil ca acest camp sã fie unul de neuitat pentru noi! Nu vom uita gestul şi efortul ce l-ați depus pentru a ne fi nouã cât mai bine. VÃ MULțUMIM! Laura Budãu
Mai multe imagini puteți vedea în albumul foto. |
Breviar Online
|
|
© 2017 Parohia Romano-Catolică "Fericitul Ieremia" Bacău |
||
Data de 8 august 2011 şi-a fãcut apariția ca prin minune. Și ştiți de ce? Pentru cã noi, SCOUT-iştii, aveam sã plecãm într-un campus de neuitat. Nerãbdãtori şi plini de voie bunã, dis-de-dimineațã ne-am adunat cu mic cu mare, pentru a ajunge cât mai repede la destinație.