Dacă eu aș fi...

Sinodul episcopilor răspunde credincioșilor de astăzi

Sinodul Episcopilor despre familie și-a încheiat lucrările. Episcopii au discutat, au făcut discernământ și au votat. Papa Francisc a vorbit și cu siguranță va scrie. Și noi bărbați și femei, credincioși și necredincioși din acest timp?

Dacă eu aș fi... un catolic divorțat și recăsători civil, probabil aș vedea la orizont deschizându-se o breșă pentru ca într-o zi, după un atent discernământ pastoral, de cuplu și cu Biserica, eu să pot să mă apropii din nou de Euharistie de la care a fost exclus până astăzi și față de care simt nu numai nostalgie, ci necesitate pentru a cultiva credința mea.

Dacă eu aș fi... un catolic căsătorit cu căsătorie religioasă m-aș simți întărit de Biserica ce mi-a confirmat bunătatea alegerii mele care face parte din planul lui Dumnezeu pentru omenire. Mai mult, îmi spune că „vocația cuplului și a familiei la comuniunea de iubire și de viață durează în toate etapele planului lui Dumnezeu în pofida limitelor și păcatelor oamenilor”.

Dacă eu aș fi... un homosexual credincios sau necredincios, m-aș simți asigurat de cuvintele episcopilor care reafirmă că „fiecare persoană, independent de propria tendință sexuală, trebuie respectată în demnitatea sa și primită cu respect, cu grija de a evita orice etichetă de discriminare nedreaptă”.

Dacă eu aș fi... un tânăr constrâns de circumstanțe să aleg conviețuirea în așteptarea „unei siguranțe existențiale (loc de muncă și salariu fix)” sau aș percepe „căsătoria ca un lux” pe care nu mi-l pot permite, aș ști că pot conta pe înțelegerea Bisericii care percepe și în condiția mea de viață „elemente pozitive”.

Dacă eu aș fi... un copil sau un adolescent și aș frecventa oratoriul și eventual orele de catehism, m-aș simți asigurat de "toleranța zero" confirmată de episcopi împotriva pedofiliei și aș putea trăi anii mei cu ușurință și încredere necesară în adulții care mă însoțesc.

Dacă eu aș fi... componentul unui cuplu care „a trăit o experiență matrimonială nefericită”, aș da crezare episcopilor când spun că „verificarea invalidității căsătoriei reprezintă o cale de parcurs”.

Dacă eu aș fi... un soț care experimentează în viața de cuplu probleme de relație, i-aș crede pe cuvânt pe păstorii care mă asigură că „pot conta pe ajutorul și pe însoțirea Bisericii”. Care ar trebui să mă ajute să conștientizez valoarea reconcilierii pe calea iertării: „A ști să ierți și a te simți iertat este o experiență fundamentală în viața familială”.

Dacă eu aș fi... un preot, astăzi m-aș simți învestit cu o mare misiune, aceea de a însoți și a primi toate familiile, având conștiința că în toate există un bine de descoperit și alimentat și tuturor trebuie dată o ocazie pentru a participa la viața Bisericii.

Dacă eu aș fi... un laic angajat în Biserică aș simți urgența unei chemări la angajare față de familie, față de toate familiile, fie în viața eclezială fie în cea publică și socială, pentru că toate familiile merită primire, înțelegere și ajutor, și din partea celui care are responsabilitatea de conducere.

Dacă eu aș fi... un necredincios aș lua foarte în serios cuvintele lui Francisc când afirmă că „prima datorie a Bisericii nu este aceea de a distribui condamnări sau anateme, ci este aceea de a proclama milostivirea lui Dumnezeu, de a chema la convertire și de a-i conduce pe toți oamenii la mântuire”. Așadar, dacă Biserica nu mă condamnă sau nu lansează anateme, probabil că merită ascultare și respect.

Dacă eu aș fi... un episcop, un preot, un călugăr sau o călugăriță, un laic credincios probabil aș săpa în inima mea aceste cuvinte ale lui Francisc: „Experiența Sinodului ne-a făcut să înțelegem și mai bine că adevărații apărători ai doctrinei nu sunt cei care apăr litera ci spiritul, nu ideile ci pe om; nu formulele ci gratuitatea iubirii lui Dumnezeu și a iertării sale”. Și probabil cu această conștiință reînnoită aș merge în întâmpinarea Anului Jubiliar al Milostivirii cu inima în sărbătoare, având certitudinea că celebrez o reconciliere și având speranța că semăn în jurul meu semințe de milostivire.

Lista noastră de „dacă eu aș fi...” se termină aici. Dar știm bine că este numai o parte foarte mică din comoara antropologică și ecleziologică pe care o conține raportul final al Sinodului. Am încercat doar să ne punem în locul celui care astăzi se pune în fața concluziilor Sinodului și se întreabă cum și de ce îl privește. Cu siguranță, putem spune că părinții sinodali au primit invitația Papei de a lărgi privirea asupra familiei. Lectura Raportului redă această privire largă care nu neglijează nimic și pe nimeni și rezervă și surprize, pentru că ne vorbește despre situații pe care nici măcar nu le imaginăm. Condiții de viață care vin din periferiile geografice și existențiale care merită o atenție diferită. Și pretind înculturarea care „nu slăbește valorile adevărate, ci demonstrează adevărata lor forță și autenticitatea lor, pentru că ele se adaptează fără să se schimbe, ba chiar ele transformă pașnic și treptat diferitele culturi”.

Așadar, înainte cu toții cu „marele nostru da spus familiei” care este viitorul, „fără a cădea vreodată în pericolul relativismului sau de a-i demoniza pe alții”.

Domenico Delle Foglie (ercis.ro)

Breviar Online

© 2017 Parohia Romano-Catolică "Fericitul Ieremia" Bacău
Str. Digu Bîrnat, 4, 600349-Bacău; tel. 0234/577471; e-mail: pfibacau@gmail.com