Fericitul Ieremia, Valahul

Ce gândesc românii despre beatificarea lui Ieremia Valahul?

S-au împlinit, la 30 octombrie 2008, 25 de ani de la beatificarea lui Ieremia Valahul. La Oneşti, în sanctuarul închinat lui, a avut loc o Liturghie prezidatã de PS Petru Gherghel. A fost binecuvântatã capela adorației şi s-a aprins lumânarea votivã care va arde permanent la mormântul fericitului Ieremia. În capela adorației, începând de vineri, 31 octombrie, va fi adorație zilnicã între orele 8.00 şi 13.00. Acum 25 de ani, PS Petru Gherghel (pe atunci "ordinarius ad nutum Sanctae Sedis"), care a participat le beatificarea primului român ridicat la cinstea altarelor, a acordat un interviu secției în limba românã a Radio Vatican. Interviul a fost transmis la Radio Vatican în seara zilei de 5 noiembrie 1983 (19.00, ora României) şi în dimineața zilei urmãtoare (ora 5.00).

- V-aş ruga, Monseniore, sã împãrtãşiți ascultãtorilor noştri câteva gânduri ale dumneavoastrã cu privire la modul în care a fost primitã de preoții şi de credincioşii din România şi, mai ales, de cei din Moldova, vestea beatificãrii lui Ieremia Valahul.

Pornind de la premisa cã un eveniment similar nu a mai existat niciodatã în istoria religioasã a poporului nostru catolic, sigur cã ştirea a fost primitã cu o extraordinarã bucurie şi cu un entuziasm deosebit de cãtre preoții noştri şi de cãtre credincioşi.
Mie, personal, mi-a fost dat sã aud despre Ieremia când eram copil şi aşteptam împreunã cu alții sã îl vãd în rândul sfinților.
Pentru mine, şi cred cã nu doar pentru mine, ci pentru toți, el era ca un erou al neamului nostru. Cartea pe care am avut ocazia sã o citesc mai târziu avea chiar ca titlu "Un erou român pe pãmântul italian", cartea lui Severini-Orestano. Când, la 18 decembrie 1959, Sfântul Pãrinte Ioan al XIII-lea a promulgat decretul despre caracterul eroic al virtuților sale, fratele Ieremia a revenit în atenția tuturor, iar bucuria şi speranța au crescut din ce în ce mai mult. Eram în aşteptarea momentului solemn (al beatificãrii). Și acest moment a sosit şi a fost trãit cu nespusã bucurie de noi toți în ziua de 30 octombrie 1983. Entuziasmul şi bucuria s-au concretizat în rugãciuni şi cântece de laudã. Prezența unui mare numãr de preoți şi de credincioşi români la ceremonie constituie, desigur, un argument puternic. Cu noi s-au unit, în acelaşi spirit, toți preoții şi credincioşii noştri. Iatã atmosfera...

- Ce importanțã şi ce semnificație considerați dumneavoastrã cã are, pentru vitalitatea Bisericii şi a vieții creştine din România, ridicarea la cinstea altarelor a acestui fiu al pãmântului moldav?

Dacã trebuie sã vorbesc despre aceasta, aş îndrãzni sã spun cã proclamarea ca fericit a lui Ieremia confirmã, în primul rând, o stare de fapt a vieții spirituale a credincioşilor noştri. Buni la suflet, deschişi cãtre iubire, extraordinar de ospitalieri, plini de zel pentru credințã, credincioşii noştri au vrut sã se dedice cu sârguințã şi o fac la fel pentru a-l înțelege şi a-l trãi pe Cristos în acel climat fericit şi frumos al câmpiilor moldave. Aşa au fost şi pãrinții lui Ieremia, aşa a fost şi Ioan al nostru (numele pus fericitului la Botez) şi aşa sunt şi credincioşii noştri în zilele noastre. Ieremia confirmã aceasta.

În al doilea rând, el are misiunea de a face sã creascã aceastã stare spiritualã şi sufleteascã şi aceastã corespundere cu viața creştinã, are misiunea de a face sã creascã vocația creştinã, pentru ca aceasta sã fie mai conştientã şi mai aprofundatã, sã fie concretizatã în faptã, prin iubire.

Aceasta ar fi misiunea lui actualã. Este important ceea ce a declarat cardinalul Ursi, arhiepiscopul de Napoli, în prefața cãrții lui Francesco-Saverio Toppi despre Ieremia, publicatã în anul 1983: "Ne întrebãm dacã Ieremia a fost trimis de Providențã la Napoli ca sã se sfințeascã sau pentru a sfinți". Pentru a se sfinți, scrie cardinalul, "era suficient pentru el sã trãiascã urmând învãțãturile pãrinților sãi, sã trãiascã în familia care era ca o oazã de viațã autentic creştinã şi de iubire fațã de cei sãraci. Dumnezeu însã l-a voit în mod clar şi a voit sã-l însoțeascã îndeaproape la Napoli pentru a sfinți pe cei care au trãit în jurul lui cu exemplul şi cu viața sa şi sã-i facã sã beneficieze de carismele sale".

Afirmația constituie un adevãrat elogiu, dar şi un adevãrat program pentru viitor. El a sfințit pe mulți, a încurajat şi a ajutat pe atâția alții. Și o face şi astãzi. Aş vrea sã afirm cã el se îndreaptã din nou astãzi în spirit cãtre noi toți care suntem frații sãi, având acelaşi sânge cu el, cãtre noi, cãtre toți românii oriunde ar trãi pentru a ne chema sã fim creştini buni, bogați în milostivire şi buni români.

- Cum ar putea fi sintetizate în câteva cuvinte virtuțile şi spiritualitatea fericitului Ieremia Valahul şi ce mesaj transmite el de la depãrtare de atâtea secole pentru viața creştinã din zilele noastre?

Aş putea rãspunde foarte scurt numindu-l un pelerin al iubirii, cuvinte care exprimã totul.

- Ce semnificație ar avea acest titlu pe care dumneavoastrã vreți sã i-l atribuiți?

Sufletul sãu, în tot ceea ce voia sã facã, era dominat de iubire, în timp ce mesajul sãu, pe care a vrut sã ni-l transmitã cu atâtea secole înainte, era acelaşi: este iubirea. Iubirea l-a condus pânã în Italia, iubirea l-a fãcut cunoscut aici, în Italia, şi cu aceastã iubire a reuşit astãzi sã se reîntoarcã între noi. Iubirea i-a dat puterea de a se consacra, timp de peste 40 de ani, bolnavilor şi a sãracilor, ajutându-i, îngrijindu-i şi trãind cu ei. Biografii sãi afirmã cã el nu dispunea nici mãcar de o camerã, pentru cã trãia mereu printre bolnavi, veghind cu ei, suferind cu ei şi chiar dormind cu ei. Iubirea i-a dat puterea de a-şi da viața pentru un altul, precum Maestrul sãu, Cristos. Cu iubire egalã, se întoarce cãtre noi astãzi, cãtre locul din care a plecat. El nu ni se adreseazã cu prestigiul unui om de ştiințã şi cu atât mai puțin cu puterea cuvântului, ci ne vorbeşte cu autoritatea credinței care s-a concretizat în iubire. Și iubirea ne este necesarã astãzi mai mult ca niciodatã, pentru cã iubirea aduce armonie şi pace. Din aceste motive l-am numit pelerin al iubirii.

- Considerați, Monseniore, cã Ieremia ar putea fi şi un mesager al invitației lui Dumnezeu pentru unitatea Bisericilor creştine?

Cred în acest rol pe care îl are şi pe care trebuie sã îl aibã. S-a nãscut în Moldova, a trãit într-o familie în care mama era deschisã şi generoasã fațã de oricine, catolici şi ortodocşi, a strãbãtut țãri strãine, a rãmas şi a murit la Napoli. Astãzi, este posibil sã auzim voci care spun: el este al nostru, el este al nostru. Ziarul "Il Mattino" de la Napoli publica la 26 octombrie 1983 un articol cu titlul "Fratele Ieremia, un român napolitan".

De fapt, un sfânt devine o comoarã a tuturor. Tocmai aceasta ne face sã credem cã el, el care a reunit în persoana sa regiuni îndepãrtate şi persoane strãine, el care i-a iubit pe toți şi toți se reunesc pentru a-l iubi, poate fi considerat ca o voce care ne cheamã la unitate.

Adus în atenția lumii, în plinã erã a ecumenismului, declarat erou al credinței şi al generozitãții, numit pelerin al iubiri, iubit de toți, acum, când în lume se vorbeşte atât de mult despre unitate, despre colaborare şi despre pace, acum, când în țara noastrã se sãrbãtoresc 65 de ani de la realizarea unirii Principatelor Române - simbol al unitãții naționale - acum, el ne aminteşte cã suntem frați şi ne cheamã pe toți la unitate. Unitatea este o concretizare a iubirii.

- Ce impresii aduceți cu dumneavoastrã de la ceremonia pontificalã?

Ceremonia a fost impresionantã. Suntem recunoscãtori celor care au voit sã ne ofere aceastã zi. Un fiu al poporului nostru, de sânge român, a fost încoronat în centrul latinitãții cu coroana beatificãrii. Imaginea care îl reprezintã îngenuncheat pe teritoriul italian cu privirea îndreptatã spre România a fost descoperitã în Piața "Sfântul Petru" şi a fost înconjuratã de toți cu iubire. Credincioşi din lumea întreagã s-au reunit în rugãciune, l-au cunoscut şi l-au aclamat pe noul fericit, fratele Ieremia Românul, împreunã cu ceilalți fericiți proclamați în aceeaşi zi.

S-a auzit în piațã un discurs rostit în dulcea noastrã limbã românã: însuşi Sfântul Pãrinte ne-a onorat adresându-ne cuvinte româneşti. Și mii de inimi s-au reunit în sfântã armonie în jurul pelerinului iubirii şi al unitãții. Am avut bucuria de a vedea tricolorul român, fluturând alãturi de steagul Cetãții Vaticanului.

Cu aceastã bucurie sfântã în inimi ne întoarcem la noi, acasã, şi la bunii creştini din România. Dorim sã simțim mereu cu noi alãturi pe noul fericit şi vrem sã trãim în credințã, iubire şi pace, în aşteptarea cu nerãbdare a zilei în care va fi proclamat sfânt.

dupã ercis.ro (traducere de Ovidiu Bişog)

© 2017 Parohia Romano-Catolică "Fericitul Ieremia" Bacău
Str. Digu Bîrnat, 4, 600349-Bacău; tel. 0234/577471; e-mail: pfibacau@gmail.com